Pe 14 ianuarie 2025, la Cimitirul Militar Ghencea, cadre militare ale Comandamentului Componentei Aeriene au organizat o ceremonie solemnă de comemorare a generalului comandant aviator Ermil Gheorghiu, la 48 de ani de la trecerea sa în eternitate. Evenimentul a inclus o slujbă religioasă oficiată de un sobor de preoți sub îndrumarea Arhimandritului Ciprian Grădinaru de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, evocarea personalității ofițerului de către profesorul Dan Antoniu, autor al unei monografii dedicate acestuia, și depunerea unei coroane de flori de către generalul-maior Aurel-Cezar Stănciulescu, comandantul Comandamentului Componentei Aeriene.

GALERIE FOTO

Ermil Gheorghiu, cu un destin marcant în istoria Aviației Române, s-a născut la 13 februarie 1896 în Botoșani, și-a început cariera militară la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București,
pe 1 octombrie 1913. A luptat în Primul Război Mondial ca aviator, demonstrând un curaj excepțional. Într-o misiune de recunoaștere aeriană, a fost grav rănit, suferind perforarea ficatului, dar a refuzat să abandoneze misiunea, ducând-o la bun sfârșit. După război, și-a continuat ascensiunea în structurile aviației militare.

În al Doilea Război Mondial, Ermil Gheorghiu a fost numit comandant al Regiunii 2 Aeriene, coordonând unitățile de aviație și artilerie antiaeriană în luptele împotriva aviației sovietice pe fronturile din Moldova și Odessa. La 1 august 1942, a preluat comanda aviației române pe frontul de la Stalingrad, menținând această funcție până la 28 septembrie 1943. Ulterior, a fost numit șef al Statului Major al Aerului, poziție pe care a ocupat-o până la 23 august 1944. Pentru meritele sale excepționale, la 10 mai 1944, a fost avansat la gradul de general-comandant.

De-a lungul carierei sale militare, Ermil Gheorghiu a fost decorat cu numeroase distincții, printre care:

– Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a (1917);

– Crucea de Fier, clasele III, II și I (1939);

– Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer (1940);

– Crucea de Fier de Aur (1943);

– Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Comandor (1944);

– Cavaler al Crucii de Fier (1944).

Pe lângă curajul demonstrat pe câmpul de luptă, Gheorghiu a fost un lider respectat, cunoscut pentru loialitatea sa față de camarazi și devotamentul său față de Forțele Aeriene Române. „Știam că în războiul modern, frontul se poate deplasa rapid și permanent. Aveam răspunderea luării deciziilor corecte, de care depindea nu doar evoluția frontului, ci și viața subalternilor mei”, mărturisea el.

Ermil Gheorghiu a trecut în neființă pe 14 ianuarie 1977, la București, la o zi după ziua sa onomastică. Moștenirea sa a rămas vie, iar în semn de omagiu, din 2018, Componenta Operațională Aeriană poartă denumirea onorifică „General comandant aviator Ermil Gheorghiu”. Acest gest simbolic reflectă recunoașterea contribuției sale excepționale la dezvoltarea și apărarea aviației române.

Ceremonia de comemorare de la Cimitirul Militar Ghencea a reafirmat respectul și recunoștința față de unul dintre cei mai importanți lideri ai aviației române. Ermil Gheorghiu rămâne un exemplu de curaj, profesionalism și devotament, un nume care continuă să inspire generațiile actuale și viitoare ale Forțelor Aeriene Române.

Text: Maria Ioniță, foto: Alex Nițu