80 de ani de la jertfa locotenentului aviator gheorghe mociorniță

Anul 2025 marchează opt decenii de la sacrificiul suprem al locotenentului aviator Gheorghe Mociorniță, ultimul aviator militar român căzut la datorie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tânăr, curajos și animat de idealuri nobile, Gellu — cum era cunoscut de apropiați — și-a înscris numele în galeria eroilor aviației române, lăsând în urmă o moștenire care ne onorează și ne obligă.

Vlčnov, Cehia – ceremonia de comemorare a 80 de la sacrificiului său

În ziua de 11 mai 2025, localitatea Vlčnov din Cehia a devenit un loc de pelerinaj pentru memoria eroilor români. Într-un cadru solemn, în prezența generalului de flotilă aeriană Iulian Pațilea, comandantul Bazei 86 Aeriană care poartă cu onoare numele lui Gheorghe Mociorniță, alături de reprezentanți ai Ambasadei României în Cehia și de autoritățile locale, a fost dezvelit un monument comemorativ dedicat acestui aviator-erou.Momentul a fost marcat de emoție profundă, iar acordurile Imnului Național au fost urmate de o tăcere plină de respect, în care trecutul a căpătat glas. Ridicat în apropierea locului unde avionul său IAR-80 s-a prăbușit în flăcări pe 21 aprilie 1945, monumentul este nu doar un simbol al recunoștinței, ci și o lecție de istorie vie, înrădăcinată pe pământ ceh și românesc deopotrivă.

O viață dedicată cerului și patriei

Gheorghe Mociorniță s-a născut la 14 martie 1919, în Băicoi, județul Prahova, într-o familie cu o profundă tradiție patriotică. Primele clase le-a urmat în localitatea natală, apoi a continuat studiile liceale la prestigiosul Liceu „Matei Basarab” din București și la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș. Inteligent, sensibil și pasionat de literatură, Gellu — așa cum era alintat de familie și prieteni — s-a înscris în 1938 la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde și-a cultivat talentul literar și a visat, poate, la o carieră academică sau publicistică.

Însă visul său cel mai înalt nu era legat de cuvinte, ci de cer. Pasionat de zbor, a urmat cursurile de pilotaj sportiv ale Asociației Române pentru Propaganda Aviației, unde a obținut brevetul de pilot. Dorința de a sluji patria din înaltul cerului a devenit curând o chemare irezistibilă. La 9 decembrie 1940, a fost admis la Școala Militară de Ofițeri Activi de Aviație, pe care a absolvit-o în mai 1942 cu gradul de sublocotenent.

Tragedia războiului l-a atins și în plan personal. În 1941, fratele său mai mare a murit în luptele crâncene de la Sevastopol. Această pierdere a adâncit hotărârea lui Gellu de a lupta pentru valorile în care credea: libertate, onoare și demnitate. După absolvirea Școlii de Piloți de Vânătoare de la Galați, în 1943, a fost repartizat la Escadrila 64 a Grupului 1 Vânătoare. În aprilie 1944, a participat la apărarea spațiului aerian românesc împotriva raidurilor aeriene aliate. Pe 4 aprilie a fost angajat în prima sa confruntare aeriană cu bombardiere americane, iar la 18 aprilie a reușit să doboare primul avion inamic — o victorie care îi va contura statutul de pilot de elită. Timp de două luni intense, Gheorghe Mociorniță a participat la aproape toate misiunile executate de Grupul 1 Vânătoare. După actul de la 23 august 1944, a fost încadrat în Escadrila 66 a Flotilei 2 Vânătoare, fiind avansat locotenent pe 8 septembrie. Pentru curajul său exemplar în luptă, a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”.

S-a remarcat în campaniile pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei și Cehoslovaciei, executând misiuni de recunoaștere, sprijin aerian și atac la sol. A operat de pe aerodromurile din Túrkeve și Miskolc, iar în decembrie 1944, împreună cu colegii săi, a distrus 20 de camioane germane încărcate cu echipament militar în zona Fiľakovo. Faptele sale de vitejie au fost numeroase și impresionante. A devenit un simbol pentru camarazii săi, un exemplu de hotărâre și curaj. A participat activ la ultimele lupte din primăvara anului 1945 pentru eliberarea Cehoslovaciei. Avea doar 26 de ani și zburase deja cu demnitatea unui veteran.

Ultimul zbor

Pe 21 aprilie 1945, într-o misiune de atac asupra unei coloane germane în retragere, două avioane românești IAR-80 au deschis focul în apropierea localității Zvolen. Avionul lui Gheorghe Mociorniță a fost lovit de tirul antiaerian și s-a prăbușit în flăcări. Localnicii, mișcați de sacrificiul aviatorului, au adunat cu grijă rămășițele și le-au înmormântat în cimitirul eroilor români din zonă.

Memoria lui continuă să zboare

După război, Gheorghe Mociorniță a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Steaua României” clasa a V-a, Ordinul „Coroana României” cu spade și „Virtutea Aeronautică” clasa I. În 1988, fragmente din avionul său au fost donate Muzeului Militar Național din București.

În 1991, Grupul 86 Vânătoare i-a preluat numele, iar în 2011, Flotila 86 Aeriană, acum Baza 86 Aeriană, a reconfirmat această onoare. Bustul său veghează în fața Primăriei din Băicoi, unde în 2015 a fost comemorat printr-o ceremonie solemnă.

Mai presus de timp

Astăzi, când lumea e în continuă schimbare, iar valorile par adesea în derivă, exemplul lui Gheorghe Mociorniță ne obligă să nu uităm. Jertfa lui e o chemare la demnitate, la curaj și la loialitate față de țară.

În fața monumentului ridicat pe pământ străin, dar încărcat de sens românesc, ne înclinăm și rostim în gând un angajament: vom păstra viu idealul pentru care a zburat, a luptat și a murit.

Text: Ioana-Cristina Teișanu

• Bibliografie
• Revista „Cer Senin”, nr. 2/2015;
• Lucaciu, Florin. ,,Eroi ai Aerului: Aviatori Români în Al Doilea Război Mondial. Editura Militară, 2006;
• Popescu, Dan. Zburătorii din Umbre. Editura Vremea, 2012;
• www.vlcnov.cz – Informații despre ceremonia din 11 mai 2025.

Articol apărut în ediția cu numărul 2/2025 a revistei CER SENIN