Interviu cu locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Aeriene pentru Operații și Instrucție, general de flotilă aeriană Ioan Mischie

În acest interviu realizat de redacția Cer Senin, locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Aeriene pentru Operații și Instrucție, general de flotilă aeriană Ioan Mischie, vorbește despre experiența sa în misiunea EUFOR ALTHEA din 2005. La 20 de ani distanță de la misiune, analizează evoluția Forțelor Aeriene, lecțiile învățate în teatrele de operații din Bosnia și Herțegovina și Mali, precum și pregătirea actualului detașament Dacian Pumas.
– Domnule general, se împlinesc anul acesta 20 de ani de la prima misiune a Forțelor Aeriene Române, în Bosnia și Herțegovina, mai precis EUFOR ALTEA. În urmă cu 20 de ani, dumneavoastră ați participat la această misiune, în calitate de pilot și aș vrea să ne spuneți din punctul dvs. de vedere, atât la nivel personal dar și al carierei, ce a reprezentat misiunea? De asemenea, aș dori să vă întreb și în ce a constat, mai exact, misiunea de acum 20 de ani din Bosnia și Herțegovina?

– Pentru început, trebuie menționat că a fost prima ieșire a Forțelor Aeriene Române  într-un teatru de operaţii din afara granițelor după cel de-al Doilea Război Mondial, și este foarte important să știm acest lucru. Pentru mine, ca tânăr locotenent în acea vreme, a fost prima misiune externă la care participam și cred că a fost misiunea din care am învățat și mai mult și care mi-a definit viitorul în cariera militară, și spun acest lucru pentru că învățămintele din acea misiune m-au ajutat să planific în condiții foarte bune misiunea din Mali, unde am fost comandantul primei rotații. În ceea ce privește misiunile executate în acea perioadă, misiunea „ALTHEA” a avut cam același obiectiv, a fost tot sub comanda EUFOR, a Uniunii Europene, accentul punându-se, într-adevăr, pe misiuni puțin mai dificile pentru că până în acel moment, Bosnia și Herțegovina nu era așa stabilă cum este în ziua de astăzi. Situația de securitate era mai precară, adică aveam inclusiv misiuni de escortă, misiuni de cercetare, misiuni de însoțire a unor coloane, misiuni de inserție, extracție a forțelor pentru operații speciale. În ziua de astăzi, este mai mult o misiune de sprijin a autorităților din Bosnia și Herțegovina. 

– Ați spus că participarea dumneavoastră la misiune v-a ajutat în planificarea misiunilor ulterioare și la participarea în misiunea din Mali. Care ar fi lecțiile identificate în Mali și pe care le puteți aplica acum în Bosnia şi Herțegovina? Știu că sunt foarte mari diferențele între cele două misiuni din Mali și Bosnia şi Herțegovina. 

– Așa este, în primul rând, există diferențe mari de mediu de acțiune, de mediu de securitate, însă ne-a ajutat foarte mult misiunea din Mali. Am tras anumite învățăminte, au existat lecții identificate, care au fost puse la dispoziția detașamentului ce s-a pregătit pentru misiunea din Bosnia, din acest an. Orice misiune are lecții identificate și trebuie puse în practică pentru a deveni lecții învățate. Colegii mei care participă, în ziua de astăzi, în Bosnia şi Herțegovina și le-au însușit foarte bine și da, de la planificarea misiunilor până la asigurarea sprijinului logistic, au fost lecții identificate, care sunt aplicate în ziua de astăzi. Inclusiv forma de detașament actual este diferită față de ce a fost în urmă cu 20 de ani. Dacă atunci mergeam cu aproximativ 50 de militari, acum detașamentul este dublu, pentru că ne-am dat seama că atunci, în acea perioadă, fiind și prima misiune, nu au fost acoperite toate funcțiunile luptei armate și toate funcțiunile specifice pregătirii și executării misiunii într-un teatru de operație adevărat. Deci, sunt pași făcuți înainte și lecțiile identificate se aplică. 

– Fiind prima misiune într-un teatru de operaţii, aceea de acum 20 de ani, după cel de-al Doilea Război Mondial, au existat, bănuiesc, și greutăți, dificultăți poate de adaptare sau de planificare. Cum ați resimțit aceste dificultăți? Care era starea de spirit în cadrul detașamentului? 

– Atunci eram tânăr locotenent și mă implicam în conformitate cu ordinele primite de la comandantul meu. 

Practic, orizontul meu de la acel moment era puțin mai limitat. Nu aveam alte cunoștințe ca în ziua de azi și nici implicarea mea nu putea fi la nivel înalt.

De la firul ierbii, într-adevăr, după ce am stat acolo aproape șase luni, am observat că au fost câteva discrepanțe care puteau fi îmbunătățite, mai exact de la asigurarea sprijinului logistic al României pentru teatru, până la servirea mesei în cadrul aranjamentelor referitoare la Host Nation Suport, în cadrul locației unde am fost dislocați, sub comandă britanică. 

– Cum ați spus erați tânăr pilot, acum 20 de ani, în cadrul misiunii EUFOR ALTHEA. Din această perspectivă, cum îi vedeți astăzi pe piloții militarii din detașamentul Dacian Pumas, care sunt acum în teatrul de operații din Bosnia și Herțegovina? 

– Parcă mă văd pe mine! Dornici de acțiune, dornici să-și facă o carieră și să facă România mândră de misiunile pe care le execută și sunt, zic eu, mult mai bine pregătiți decât eram noi în acel moment. Și nu mă refer la volum de oră de zbor, ci mă refer la mentalitate, mod de acțiune, integrare la nivel NATO și Uniunea Europeană și ONU, relații interumane, relații cu celelalte categorii de forțe armate, pentru că acum suntem practic un detașament destul de mare al Armatei României, acolo nu sunt doar forțele aeriene, așa încât, avem altă vizibilitate la nivel NATO. 

– Ce ne puteți spune despre modul de planificare a misiunii? În calitatea dvs. de locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Aeriene pentru Operații și Instrucție, ați avut un cuvânt de spus? 

– Oricine se ocupă de acest proces are o răspundere uriașă, pentru că trebuie stabilite niște criterii, în primul rând, să alegi oamenii cei mai buni care fac față cerințelor misiunii respective. Însă, trebuie să recunosc că am avut niște subordonați extraordinari în cadrul SMFA-ului care s-au ocupat efectiv de derularea procesului, eu fiind doar cel care am aprobat documentele și am verificat ulterior respectarea acestora. Și aici, pot să vă dau exemplu pe comandorii Gabriel Goagă, Vasile Petrea dar și alții. Procesul totdeauna este unul anevoios și este de lungă durată. Oamenii care participă la selecție dau tot ce au mai bun în ei de la probele sportive până la probele de cunoștințe teoretice și interviul pentru că chiar dacă ești un pilot foarte bun, nu-ți garantează nimeni o poziție într-un detașament. Toți piloții sunt foarte buni. Fiecare pilot se vede pe el însuși la nivelul bazei din care face parte. Noi, de aici, din SMFA avem viziunea de ansamblu și vă pot spune că din cele cinci escadrile de elicoptere toate sunt la fel de pregătite și se și observă, dacă vă uitați în cadrul detașamentului o să vedeți că avem piloți din toate bazele aeriene. Practic, această misiune nu a fost atribuită unei singure baze. Avem două tipuri de elicoptere: IAR-330M și IAR-330LRM, cele care au participat și în misiunea din Mali. Oamenii au putut trece foarte repede de pe un elicopter pe altul, s-au adaptat. Perioada de pregătire a fost una nu așa de lungă cum ne-am fi dorit noi, dar suficientă și detașamentul a demonstrat reziliență după ce a fost selecționat. Deci, sunt sigur că am făcut un proces de selecție așa cum trebuie. 

– A doua rotație a detașamentului Dacian Pumas a început pregătirea pentru misiunea EUFOR ALTHEA, tot în Baza 95 Aeriană.

– Detașamentul este în pregătire de câteva săptămâni pe locația Bacău. Se pregătesc pe baza lecțiilor identificate, de data aceasta, de către militarii primei rotații, aflată în teatru. Beneficiază de tot ceea ce au acumulat în aceste două luni prima rotație și suntem la jumătatea pregătirii. Mergem destul de bine și cu al doilea detașament.

– Experiența anterioară a unora dintre militarii primei rotații a detașamentului este deosebit de importantă, dar în ce măsură contribuie experiența dobândită prin participarea la exerciții multinaționale? 

– Da, putem spune că se combină experiența celor care au mai fost în teatrele de operații cu a celor care au la activ misiuni externe și exerciții multinaționale, atât în țară, dar mai ales în străinătate. Anul 2024 a fost anul cu cele mai multe exerciții pentru forțele aeriene în afara teritoriului național, iar cei de la elicoptere au participat la aproximativ cinci sau șase exerciții. Practic fiecare escadrilă de elicoptere a avut cel puțin o misiune în afara teritoriului național. 

Important de specificat este faptul că, pe parcursul pregătirii detașamentului, acesta a participat la o misiune în afara teritoriului național, misiune prin care ne-am propus verificarea stării de pregătire a acestuia. Și la fel intenționăm și cu rotația a doua, când peste nici două săptămâni vor participa la un exercițiu în Italia. Practic, cred că este cea mai bună verificare a stării de pregătire a unui detașament. Să vezi că se dislocă într-o altă țară, să vezi că se poate integra în țara respectivă, să vezi că putem să le asigurăm sprijinul logistic și că pot stăpâni lanțul de comandă și control specific unei misiuni. 

Text: Ioana Teişanu