Locotenent Andrei Curiman, O mărturie despre curaj, perseverenţă  şi pasiunea pentru zbor

Când privim un avion ridicându-se de la sol, puțini dintre noi ne gândim la zecile de decizii, sacrificii și ani de pregătire ale celor care se află în cabina de pilotaj. Pentru unii, zborul este doar un spectacol pe cer. Pentru alții, este o chemare. În rândurile de mai jos, veți regăsi povestea unui tânăr care a răspuns chemării zborului, pornind de la un vis din adolescență și ajungând, pas cu pas, să reprezinte România într-un program internațional de elită. Este o poveste autentică despre determinare, formare militară și puterea de a crede în propriul destin.

„Drumul meu către aviație a început într-un mod neașteptat. Eram în clasa a XI-a când am aflat de Aeroclubul României și de cursurile subvenționate de pilotaj pentru avioane ultra ușoare. M-a atras ideea de a zbura, iar entuziasmul celor implicați m-a convins să mă înscriu. Am urmat cursurile teoretice și am acumulat aproximativ cinci ore de zbor. Deși nu am obținut nicio licență în urma acestor ore, ele au fost suficiente pentru a-mi trezi o pasiune profundă și irevocabilă pentru aviație.

Un an mai târziu, în clasa a XII-a, am luat una dintre cele mai importante decizii din viața mea: să renunț la planurile de a deveni inginer de calculatoare și să mă pregătesc pentru admiterea la Academia Forțelor Aeriene, cu obiectivul clar de a deveni pilot militar. Am trecut prin evaluările psihologice și medicale, iar faptul că am îndeplinit toate baremele necesare pentru a candida la specializarea piloți de avioane supersonice mi-a confirmat că fac parte dintr-o selecție extrem de riguroasă. Alegerea făcută în acel an – deși la prima vedere pripită – s-a dovedit a fi un act de curaj pentru a-mi îndeplini visul.

Din toamna anului 2018 am început oficial parcursul meu în formarea ca pilot militar. Cred că orice coleg ar spune că cea mai frumoasă parte a academiei este practica de specialitate, și nu pot decât să fiu de acord. Dorul de zbor era constant, iar fiecare decolare era o reconectare cu pasiunea care mă adusese aici.

În perioadele de practică din academie am urmat cursurile Școlii Superioare de Aviație Civilă pentru a obține licența civilă de pilot privat. În anul al treilea de academie, am început zborul pe aeronava IAK-52 la Boboc și am continuat să descopăr această aeronavă și pe perioada cursurilor Școlii de Aplicație a Forțelor Aeriene – o etapă formativă esențială, în care am acumulat în jur de 90 de ore de zbor.

Tot acolo, într-o revistă Cer Senin, am citit pentru prima dată despre programul Strategic Airlift Capability (SAC) și despre piloții români care zboară aeronava C-17 Globemaster III la baza de la Pápa, Ungaria. Mi s-a părut un program extraordinar, internațional, cu un nivel înalt de profesionalism. Am visat atunci că, poate, într-o zi voi putea face și eu parte din acest grup select. Știam însă că pentru o astfel de oportunitate există cerințe minime de experiență care, în acel moment, erau încă departe pentru mine. Cu toate acestea, am continuat să sper. Speranța nu m-a părăsit niciodată, chiar dacă știam că drumul va fi lung.

Am absolvit Academia Forțelor Aeriene în 2022 ca șef de armă – pilot de avioane. La repartiție, am ales Baza 90, Escadrila 901 Transport Strategic, unde urma să zbor aeronava C-130 Hercules. Trecerea pe acest avion a fost o adevărată provocare – era prima aeronavă de dimensiuni și complexitate considerabile față de tot ce pilotasem până atunci. Dar, cu sprijinul instructorilor, am reușit să mă adaptez și să progresez. Până în prezent, am acumulat aproximativ 120 de ore de zbor pe C-130.

Și iată că astăzi, la doar trei ani distanță de acel moment în care citeam fascinat despre SAC, mă aflu în Altus, Oklahoma, pentru programul de calificare inițială pe aeronava C-17. Mă pregătesc să încadrez unul dintre cele trei posturi ale României în cadrul acestui program internațional. Mă simt onorat, recunoscător și motivat să dau tot ce am mai bun pentru a reprezenta cu mândrie aviația militară română într-un mediu de elită.

Programul Strategic Airlift Capability (SAC) este un exemplu remarcabil de cooperare multinațională, care reunește 12 națiuni partenere într-un efort comun de a opera trei aeronave C-17 Globemaster III, staționate la Baza Aeriană Pápa din Ungaria. În prezent, mă aflu în Altus, Oklahoma, unde urmez cursul de calificare inițială pe aeronava C-17 – un pas esențial înainte de a mă alătura Heavy Airlift Wing (HAW), structura operativă a programului SAC. Este o etapă intensă și provocatoare, dar extrem de valoroasă. Am ocazia să interacționez cu militari din alte țări și să învăț din modul lor de lucru, în special de la partenerii americani. Abia aștept momentul în care voi păși pentru prima dată la Pápa și voi putea contribui, alături de colegii români, dar și de cei din celelalte state membre, la îndeplinirea misiunilor internaționale. Este o onoare să fac parte din această structură și o mare responsabilitate pe care o întâmpin cu respect și entuziasm.

Privind în urmă, totul a pornit de la o scânteie de curiozitate într-o sală de clasă. Astăzi, acea scânteie s-a transformat într-o carieră cu sens, în care am privilegiul de a servi sub aripile visului meu din copilărie.”

Locotenentul Andrei Curiman se află la început de drum în aviația militară. Fiecare zbor, fiecare misiune, fiecare zi în uniformă este pentru el o mare responsabilitate. Povestea lui nu este despre noroc sau întâmplare, ci despre alegerea conștientă de a-și urma visul, indiferent de obstacole, iar mesajul pe care îl transmite celor care visează la cer, este, cu siguranță, acesta: curajul de a începe contează mai mult decât orice. Restul se construiește cu muncă, disciplină și pasiune. Visul devine realitate doar atunci când alegi să-l urmezi până la capăt.

 A consemnat: Ioana-Cristina Teișanu
Foto: arhiva personală

Articol apărut in ediția nr. 2/2025 din CER SENIN