Basic HTML Version
ÎNCEPUT DE CARIERĂ MILITARĂ
Alexandru Şerbănescu, nume de legendă
înpaginade istorieaarmatei române, s-anăscut
la data de 17 mai 1912 în comuna Coloneşti,
judeţul Olt. După parcurgerea şi absolvirea
claselor primare în comuna natală, gimnaziul la
Iaşi şi Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la
MănăstireaDealu,AlexandruŞerbănescuaurmat
Ș
coalaMilitarădeOfi
ț
eri de Infanterie „Principele
Carol”, Sibiu pe care a absolvit-o în 1933. La 1
iulie 1933 primeşte gradul de sublocotenent şi
este repartizat laBatalionul 3Vânători deMunte
Bra
ș
ov unde se dovedeşte a fi un militar foarte
bun cu dorinţă continuă de perfecţionare.
Urmează Şcoala de Aplicaţii a Infanteriei
(1935-1936) la terminarea căreia comandatul
şcolii îl aprecia:
„are foarte bune aptitudini
militare şi o educaţie aleasă. Foarte bine pregătit
pentru gradul imediat superior”.
Demonstrând
reale calităţi de schior alpinist şi având o foarte
bună rezistenţă fizică, în anul 1937 i se
încredinţează comanda unui pluton alpin. În
urma manevrelor efectuate în Munţii Cindrel
este clasificat ca ofiţer de elită. Ultima sa
aplicaţie majoră ca vânător de munte are loc
în septembrie 1938 în Munţii Apuseni. La 24
ianuarie 1938, prin Înalt Decret nr. 260, înmod
excepţional, primeşte gradul de locotenent.
PASIUNEA PENTRU ZBOR NU-I DĂ PACE
ŞI HOTĂRĂŞTE SĂ FACĂ PASUL
CĂTRE AVIAŢIE
UrmeazăcursuriledeObservatori deAviaţie
(1 februarie - 31 iulie 1939) şi obţine brevetarea
cu următoarea caracterizare generală:
„...poate
fi întrebuinţat în bune condiţiuni în misiuni de
război, curezultatebune”.
Între1noiembrie1939
şi 1 aprilie 1940 urmează
Ș
coala de Ofi
ț
eri de
Avia
ț
ie „RegeleCarol al II-lea, cursurile teoretice
de zbor, apoi începe partea practică pe
aerodromul de la Ziliştea, Buzău. Zboară pe
avioane ca Fleet 10 G, IAR-27, RWD-14 Czapla,
Potez-25
ș
i IAR-38. După 106orede zbor obţine
(31 octombrie 1940) brevetul de pilot de război
pe aparate IAR-80 cu precizarea:
„Demn şi loial,
cu simţul onoarei şi al răspunderii dezvoltat,
aeronautica va face obunăachiziţie prin trecerea
acestui ofiţer în cadrele sale”.
Prin Înaltul Decret nr. 1798/1941 aviatorul
locotenentAlexandruŞerbănescuestemobilizat
odată cu intrarea României, 22 iunie 1941, în cel
de-al Doilea Război Mondial.
ALEXANDRU ŞERBĂNESCU
ZBURĂTORUL DE ELITĂ AL AVIAŢIEI
DE VÂNĂTOARE
Face parte din Flotila 1 Vânătoare, Grupul 9,
înfiinţat la 19 aprilie 1942 şi zboară pe IAR-80
în misiuni de alarmă la malul mări i ,
Constanţa–Mangalia.
Dorind să plece pe front, cere să fie mutat
la Grupul 7 Vânătoare, unde face trecerea pe Bf
109 E7. La începutul lunii septembrie pleacă cu
Grupul 7 Vânătoare în zbor spre Stalingrad
(Pipera–Tecuci –Tiraspol –Nicolaev–Melitopol –
Rostov (peDon) –Tuzov) . Grupul avea îndotare
25de avioaneBf 109E şi începe să acţionezedin
datade9septembrie.Misiunileeraudeprotecţie
a bombardierelor care atacau Stalingradul.
Aviatorul Alexandru Şerbănescu zbura avionul
Bf 109Enr. 35şi primavictorieaerianăaobţinut-o
în17 septembrie, când şapteavioane IAK refuză
lupta cu vânătoarea română, însă aceasta
porneşte înurmărirea lor, doborândunul. Pe25
septembrieŞerbănescuobţineadouasavictorie,
asupra unui biplan.
ALEXANDRU ŞERBĂNESCU ÎNTRE
PROFESIONALISM ŞI PATRIOTISM
La începutul lunii martie 1943 un grup de
aviatori, printre care şi căpitanul av. Alexandru
Şerbănescu, au fost convocaţi de
generalul
Gheorghe JIENESCU
, subsecretar de stat al
Aerului. Acesta le-a comunicat:
„având învedere
aprecierileelogioasealeComandamentului Flotei
4Aerienegermane,privindvitejiaînluptăapiloţilor
românidinGrupul7Vânătoare,apropusaviatorilor
care luptaserăînacestgrup, şiprinaceastaArmatei
Române, onoarea de a face parte din cea mai de
elită şi de tradiţie unitate a aviaţiei de vânătoare
germane, Flotila3
«
Udet
»
”.
Era ştiut că în rândurile
acestei flotile erau numai aviatorii de elită care
aveau fiecare minimum 20 de victorii aeriene
omologate.
Germanii urmau să le pună la
dispoziţie aviatorilor români 40 de avioane de
vânătoare noi de tipul Me.109 G2 şi Me.109 G4,
cu întreaga dotare de teren: specialişti, trupă,
corp tehnic, hrană, soldă, personalul nostru
navigant urmând să lupte pe front ca o unitate
în Flotila Udet.
Înziuade10martie1943, toţi aviatorii români
care urmau să facă parte din flotila Udet, s-au
îmbarcat într-unavionde transportmilitar JU-52
şi s-au deplasat, în zbor, pe aerodromul de la
Dniepropetrovsk, unde seafla comandamentul
şi baza Flotilei de Vânătoare Udet.
Aviatorii români au fost primiţi cu respectul
cuvenit de întreaga comandă a flotilei Udet:
colonelul aviatorWilke
, comandantul flotilei,
secundul,
maiorul av. Brendle
şi
maiorul
av.Ewald
, comandantul Grupului 3 Vânătoare
care urma să-i preia pe zburătorii noştri în
comanda lui operativă.
Lanici oorădupăcazareaaviatorilor români,
ordonanţele germane au adus pentru fiecare
dintre aviatorii români câte o ladă de lemn, pe
careera scrisgradul şi numelecomplet al fiecărui
zburător. Aviatorii noştri au deschis lăzile care
conţineau numeroase lucruri, de la batista albă
obişnuită până la costumul de zbor de iarnă
îmblănit şi încălzit electric, cascădezbor curadio,
cizme de zbor, set de hărţi, alte obiecte, dar şi
un număr de uniforme de paradă sau de front
alegradului respectiv.Dar, .... toateerauuniforme
germane!
Apăruse o situaţie excepţională, aviatorii
români trebuiau să poarte uniforma aviaţiei
aliate?
Comandorul av. Mihail ROMANESCU
,
care rămăsese pe front, a lăsat situaţia la
latitudinea personalului navigant român!
Căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a fost cel
caredinstart nici nuavrut săaudă şi la îndemnul
săuniciunaviator românn-aacceptat să îmbrace
o altă uniformă decât aceea a Forţelor Aeriene
RegaleRomâne. Hotărâreaunanimăaaviatorilor
români a fost adusă la cunoştinţa colonelului av.
Wilke de căpitanul Şerbănescu chiar în limba
germană (acesta cunoştea bine germana de
acasă). Colonelul av. Wilke a fost şocat de
atitudinea aviatorilor români şi le-a comunicat
acestora că va informa ierarhic la Berlin despre
această situaţie de excepţie, ordonând să se
amâne imediatprogramul de intrareaaviatorilor
români înactivitate, până la luareaunei hotărâri
de către forurile superioare ale înaltelor
comandamente.
Dupădouă ziledeaşteptare tensionată, prin
dispoziţia specială venită de la Înaltul
Comandament German , colonelul av. Wilke i-a
anunţatpeaviatorii noştri căs-aaprobat capiloţii
români să poarte uniformele româneşti.
Înconsecinţă, îndimineaţa zilei de14martie
1943 toţi piloţii români trebuiau să se prezinte
pe aerodrom, pentru a lua în primire avioanele
şi a începe imediat antrenamentul. Erau în
culmea entuziasmului!... dar, ce să vezi, pe
aerodrom aşteptau aliniate cele 40 de avioane
Alexandru Şerbănescu
105 ani de la naştere
Eleonora ARBĂNAŞ
preşedintele Fundaţiei Erou Cpt.Av.Alexandru Şerbănescu
|
51
CER SENIN
Nr. 2 (149)
2017
w w w . r o a f . r o
INTEGRITY – COMMITMENT – TENACITY
ISTORIE