Basic HTML Version
CER SENIN
Nr. 2 (149)
2017
w w w . r o a f . r o
50
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE
Primul contact cu dumnealui
l-amavutnu lacabinet, ci lapopotă,
ca simpli colegi. Am observat că e
nou în unitate, mai ales după felul
cercetător în care privea în jur,
încercândsăobservecâtmaimulte.
A doua întâlnire a fost după
câteva săptămâni, cu ocazia
interviului. Politicos şi cumva
emoţionat, nu ştia la ce să se
aştepte, iar discuţia a pornit iniţial
timid.
Apoi, fără să-mi dau seama, s-a
întâmplat magia: o bună parte din
timpul dedicat interviului său m-a
făcut, de fapt, pe mine să vorbesc.
Din întrebările sale răzbătea o
curiozitate sinceră, dorinţa de a
înţelege modul formal şi informal
de funcţionare a organizaţiei, de
a-şi compara observaţiile cu
percepţiile mele.
Interviul reciproc s-a trans
format într-un dialog sprinten, cu
teme diverse: cum se încheagă un
grup de lucru format din oameni
cudiferenţedevârstăde15-20ani?
Sau cum te descurci când ai
subordonaţi cu zeci de ani mai în
vârstă?Dececabinetul psihologului
e încă un loc stigmatizat? A fi
psiholog e o slujbă full time, adică
tot timpul observi şi analizezi
oameni?Careediferenţapsiholog-
psihiatru?Militarii, cândse întâlnesc
în timpul liber, vorbesc tot despre
armată?
Redăm aici câteva întrebări.
– De ce aţi optat pentru
domeniul militar? Când v-aţi dat
seama că asta vă doriţi?
–Deciziade aurmao carieră în
domeniul militar s-a concretizat la
începutul acestui an, în urma unui
proces de formare desfăşurat pe
mai mulţi ani. Într-o oarecare
măsură poate fi considerată şi o
provocare, o promisiune făcută la
sfârşitul liceului, cândpe semestrul
doi am ales ca probă opţională
pentru examenul de bacalaureat
psihologia. Promisiuneaesteaceea
dea lucra, studiaşi avansa înaceastă
ramură.
– Care este experienţa
anterioară de muncă? Sunt
experienţe pe care le puteţi
transpuneacumînmediulmilitar?
– Experienţa anterioară de doi
ani ca psiholog clinician a
reprezentat perioada primelor
satisfacţii profesionale. Principalii
beneficiari ai serviciilor au fost copiii
şi familiile acestora. Am învăţat
multe prin participarea alături de
echipă în cadrul procesului de
diagnostic a problemelor de
dezvoltare la copii şi începerea
programelor specifice. Această
activitate este facil corelată cu cea
din domeniul militar, atât prin
evaluarea psihologică a resursei
umane, cât şi prin asistenţă
psihologică acordată familiilor
personaluluimilitar înactivitatedin
zonade responsabilitate abrigăzii.
În acest moment apreciez
posibilitatea de a continua
pregătirea prin participarea la
convocările/formările din cadrul
Ministerului Apărării Naţionale,
teoria fiind cea care împinge
practica înainte, ne ajută să
cunoaştem limita peste care nu
putem trece.
De asemenea, aştept cu
nerăbdare ocazia de a participa,
pentru prima dată, la un exerciţiu
desfăşurat înpoligonul CapuMidia.
–Careaufostprimeleimpresii
cândaţipăşit înunitateamilitară?
Ce aspecte v-au surprins?
– Per ansamblu, în prima
perioadă în unitate am remarcat
accentul pus pe îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă şi viaţă ale
personalului. Ca senzaţie de
început: dacă astăzi programul din
unitate pare scurt, timpul uneori
insuficient, primele zileparcănu se
mai sfârşeau! Noutatea a fost
reprezentată de necunoaşterea
gradelormilitare, a regulilor formale
şi informale, cât şi a formelor de
salut. Din prima zi în unitate îmi
amintescprocedurile şi declaraţiile,
luarea la cunoştinţă a diferite acte
normative şi reguli. Dar tot atunci
am întâlnit această echipă, oameni
implicaţi, personal cuvârstevariate
şi, izolat, oameni mai puţin
mulţumiţi. Activităţileprofesionale
întreprinse au fost realizate cu
sprijinul echipei Brigăzii 1 Rachete
Sol-Aer din momentul angajării
până în prezent.
–Cumevaluaţi interacţiunile
cu personalul unităţii, până în
momentul de faţă?
– Relaţiile profesionale cu
personalul din unitate diferă,
întâlnind atât persoane deschise,
cât şi reticente. Plăcut surprins,
majoritatea persoanelor sunt
deschise, solicită actul profesional
atât pentru ei, cât şi pentru
aparţinători. Lapolul opus întâlnim
cazuri izolate care consideră că au
o problemă în momentul în care li
se solicită prezenţa în cabinetul
psihologic, persoane convinse că
fiecare trebuie să îşi rezolve singur
problemele, fărăajutor.Dar şi aceste
cazuri izolatesepot îmbunătăţi.Mai
sunt şi situaţii în care psihologului
îi esteatribuit statutul nemeritat de
medic (psihiatru). Chiardacăoparte
dintrenoi şi-ar fidorit săfiepsihiatri,
pentru asta era nevoie de dublă
formare, psihologie şimedicină. Un
real beneficiu este faptul că, prin
natura profesiei, ne putem
desfăşura activitatea şi în afara
biroului, oriunde sunt interacţiuni
umane.
Am plecat din birou cu
mulţumirea că amdescoperit ceva
nou, ca atunci când ai o discuţie
interesantă cu un prieten:
1. Cum bănuiam deja, mediul
militar este încăocuriozitatepentru
civili. Dar la fel de bine şi noi,
militarii, avem multe de învăţat
despre noi, despre colegii noştri,
despre tiparele de interacţiuni;
2. Putem vedea o persoană
aproape zilnic, dar dacăne limităm
la interacţiuni superficiale şi
rutiniere, nu putem spune că o
cunoaştem cu adevărat;
3. Primul sprijin acordat unei
persoanecare treceprintr-osituaţie
dificilăpoateveni chiar de la colegi,
printr-un simplu exerciţiu de
empatie;
4. Biroul psihologului deunitate
nueun loc încare sămergemdoar
pentru testări periodice. E semnde
maturitateemoţională săceremun
sfat într-o situaţie dif icilă, o
încurajare sau un punct de vedere
obiectiv. Sau putem intra doar să
facem nişte teste de personalitate
în plus, din curiozitate.
Mirela VÎŢĂ
Domnul Adrian Constantin ŢÎRLOIU este încadrat la
Brigada 1 Rachete Sol-Aer din luna februarie 2017, pe
funcţia de expert grad II din cadrul compartimentului
Structuri de sprijin decizional, Asistenţă psihologică.
Am vrut să ne cunoaştem noul coleg, curioşi cum se
înfăţişează, la prima vedere, o unitate militară în ochii
unui civil.
Psiholog
de unitate
Contactul cu mediul militar
ne face să ne pese mai mult
de ceea ce se întâmplă în
viaţa de zi cu zi, să fim mai
atenţi şi mai responsabili.
"
"
PORTRET DE PROFESIONIST