Figură emblematică în mitologia greacă, Chiron (gr. Χείρων, Cheiron) s-a distins de ceilalți centauri războinici prin înțelepciunea sa, prin cunoaștere, compasiune și spirit de sacrificiu. A fost rănit accidental de o săgeată otrăvită trasă de Heracles. Pentru a scăpa de durere prin moarte, Chiron a ales să renunțe la nemurire, oferindu-i-o lui Prometheu. Gestul său nobil l-a făcut pe Zeus, în cele din urmă, să-l așeze printre stelele constelației Săgetătorului.
Aceasta este, pe scurt, legenda centaurului Chiron, zeu thessalian al vindecării, transpus peste milenii, prin grația și puterea sa, într-o redutabilă armă defensivă.
galerie foto
Motto: Doar în noi regăsim rațiunea, pasiunea și acțiunea.
Recenta intrare a sistemelor de rachete antiaeriene CHIRON (KP-SAM) în dotarea Forțelor Terestre Române reprezintă, pe de o parte, un pas important în retehnologizarea structurilor proprii specializate în lupta cu inamicul aerian, iar pe de altă parte, o premieră privind introducerea unor astfel de capabilități într-o țară membră NATO. Pe componenta de apărare antiaeriană, programele de înzestrare a forțelor terestre sunt în plin proces de derulare și au ca scop asigurarea unor senzori și vectori de lovire pentru distanțe apropiate, scurte și medii, astfel încât, unitățile de rachete și artilerie antiaeriană să poată angaja aeronave inamice care ar evolua de la 50-60 km depărtare până la cele mai apropiate distanțe.
Sistemul de rachete antiaeriene portabil Chiron, din categoria MANPADS, este destinat angajării țintelor aeriene care apar prin surprindere și atacă de la înălțimi și distanțe mici, în special, elicoptere și avioane de atac la sol, diverse tipuri de drone, rachete de croazieră și nu numai, iar selecţionarea de către Armata României a acestor sisteme a avut la bază importante considerente ce vizează eficacitatea, mobilitatea și ușurința integrării acestora în standardele NATO existente.
Una dintre particularitățile mediului operațional actual o reprezintă utilizarea traiectelor de zbor la foarte joasă înălțime de către platformele aeriene ostile, care profită de caracteristicile terenului și de mascarea naturală ce împiedică detecția radar pe căile lor de apropiere. Așadar, zborul la înălțime foarte mică a aeronavelor ostile rămâne o amenințare, care permite acestora să se apropie de ținta terestră vizată, cu o expunere minimă la detecția radarelor și la contracararea cu mijloacele de apărare antiaeriană. De asemenea, un spațiu aerian congestionat cu platforme aeriene fără pilot și muniții dirijate, de dimensiuni reduse și construite din materiale care nu reflectă undele elecromagnetice, face ca aceste amenințări să fie foarte greu de detectat cu echipamentele clasice de cercetare prin radiolocație. Acest fapt determină creșterea timpilor necesari cercetării, descoperirii și reacției vectorilor de lovire. Într-o astfel de acțiune, un rol deosebit de important îl pot avea complexele de apărare antiaeriană portabile MANPAD, echipate cu aparatură de ochire pe timp de zi și noapte și cu sisteme de identificare amic-inamic (IFF).
În Republica Coreea – „țara dimineților liniștite”, sistemul Chiron este cunoscut și sub numele de Shingung, în limba coreeană însemnând Noul arc. Acesta a fost proiectat și produs de Agenția pentru Dezvoltare a Apărării (DAPA) a statului sud-coreean și compania LIG Nex1 (fostă LG Innotek). Armata Republicii Coreea (RoKA) a semnat un contract inițial, în valoare de peste 100 de milioane USD, în octombrie 2005, pentru a lansa producția de serie a sistemului MANPAD Chiron, care a intrat în serviciu, mai târziu, în același an.
Din anul 2014, și forțele aeriene indoneziene au în dotare instalațiile antiaeriene Chiron, pe care le-au integrat însă cu sistemul de tunuri antiaeriene de calibru 35 mm Oerlikon Skyshield.
În decembrie 2023, România a încheiat un contract interguvernamental cu Republica Coreea pentru achiziția a 54 de sisteme Chiron, incluzând rachetele antiaeriene, instruirea personalului și furnizarea serviciilor de mentenață și sprijin logistic aferente. După perfectarea documentelor specifice procedurilor de achiziție, primele sisteme au ajuns în România în luna iunie 2024. Conform prevederilor contractuale, a urmat o perioadă de instruire, pe serii, a primilor operatori și a personalului destinat mentenanței, stagii de pregătire derulate atât în Coreea de Sud cât și în România.
În luna noiembrie 2024, a fost recepționat și cel de-al doilea lot de sisteme sosit în țară. În paralel, s-au intensificat programele de instruire cu militarii din unitățile forțelor terestre în dotarea cărora urmau să intre acestea, marcând astfel prima utilizare a sistemelor de apărare antiaeriană sud-coreene de către o armată din NATO.
La sfârșitul lunii februarie 2025, subunități specializate din cadrul brigăzilor de manevră și din Regimentul 50 Rachete Antiaeriene au executat trageri, în premieră, în Poligonul Capu Midia, utilizând ca ținte aeriene UAV Ultra Stick și parașute luminoase, integrându-se în scenariul exercițiului multinațional „DACIA 25”, condus de Comandamentul Forțelor Întrunite. Astfel, la tragerile antiaeriene au asistat reprezentanții Corpului de Reacție Rapidă al NATO (NRDC– Italia) și o subunitate de apărare antiaeriană britanică, condusă de maiorul Faye Medlycott.
Temperaturile atmosferice foarte scăzute din perioada respectivă (minimele au ajuns la -5°C, la sol, și -14°C, la altitudinea de 1.000 m) au făcut ca tragerile de luptă să se execute în condiții speciale, cu amprentă termică minimă a țintelor aeriene. Pentru angajare, acestea au putut fi urmărite de către operatori prin aparatele de ochire, iar măsurile de protecție la capcane termice au fost activate și dezactivate pe timpul tragerilor executate pe ambele tipuri de ținte aeriene, tocmai pentru a evalua comportamentul rachetelor antiaeriene în diferite situații.
De asemenea, primele trageri antiaeriene cu sistemul Chiron efectuate în România au testat interoperabilitatea acestuia în cadrul protocoalelor NATO și au validat performanța rachetei, atât împotriva țintelor aeriene de tip UAV, cât și împotriva celor care utilizează capcane termice. Tragerile au demonstrat capacitatea sistemului de angajare a țintelor aeriene, fiabilitatea și precizia sa, dar și posibilitatea integrării acestuia cu mijloacele de apărare antiaeriană din înzestrarea Forțelor Terestre și a Forțelor Aeriene Române.
În aprilie 2025, timp de două săptămâni, la Brașov, în cazarma Batalionului 228 Apărare Antiaerină, s-a desfăşurat un nou curs de operare a sistemelor antiaeriene Chiron. Astfel, sub îndrumarea experților sud-coreeni, a avut loc formarea instructorilor români, care, la rândul lor, aplicând principiul train the trainer, vor instrui militarii din structurile de apărare antiaeriană ale forțelor terestre, atât operatori cât și specialiști în mentenanța noilor sisteme intrate în dotare.
Sistemele antiaeriene Chiron se remarcă prin tehnologia anti-contramăsură, care asigură ghidarea în infraroșu a rachetei, cât și prin design-ul lor modular, ușor de operat, cu o instalație de lansare care cântărește 24,3 kg, oferind astfel o flexibilitate operaţională semnificativă în câmpul tactic. Instalația de lansare are în compunerea sa aparatele de ochire și interogatorul IFF. Montată pe trepied, acesteia i se asigură o rotire completă, de 360°, în plan orizontal, și o mișcare verticală, în unghi de înălțare, între -15° și +60°, fiind astfel suficient de manevrabilă. În mod normal, în luptă, sistemul este operat de doi militari, însă în condiții speciale ale câmpului de luptă, un singur militar poate angaja ținta aeriană.
Racheta autodirijată este una relativ compactă, având o lungime de 1,68 m, un diametru de 80 mm și o greutate de 14,4 kg. Aceasta are un sistem de propulsie cu dublă treaptă și folosește metoda de autodirijare în infraroșu pasiv. Unitatea de control a dirijării are dimensiuni reduse, iar capul de autodirijare al rachetei are în compunerea sa un sistem de căutare în infraroșu bicolor (IR/UV), pentru a diminua vulnerabilitatea la contramăsurile în infraroșu (IRCM) ale inamicului.
Sistemul de ghidare permite rachetei să-şi urmărească în mod eficient ţinta, pe baza emisiilor în infraroşu, făcând-o deosebit de eficientă împotriva unei varietăţi de ţinte aeriene, de tipul celor cu aripă fixă, elicopterelor, dronelor sau chiar a rachetelor de croazieră. De asemenea, capacitatea de ghidare în infraroşu face ca sistemul Chiron să fie unul dificil de detectat şi de contracarat, sporindu-şi astfel eficienţa în câmpul tactic.
Racheta dispune de o încărcătură de luptă fragmentară, puternic explozivă, de aproximativ 2,5 kg, compusă din bile de tungsten. Aceasta se inițiază prin intermediul unui focos de proximitate, care se activează la o distanță de 1,5 metri față de țintă, oferindu-i rachetei o probabilitate foarte mare de nimicire.
Înălțimea până la care poate ajunge racheta este de 3,5 km, iar distanța maximă de lansare a rachetei este de 7 km, remarcabilă pentru un sistem MANPAD. Motorul rachetei este unul cu combustibil solid (MRCS), în două trepte, care o poate propulsa cu o viteză maximă de 2,1 Mach, adică 2.590 km/h.
Din punct de vedere tactic, MANPADS, ca sisteme de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune, sunt componente deosebit de importante în realizarea unei apărări antiaeriene stratificate a spațiului de luptă actual, în contextul apărării naționale și/sau aliate. Iar sistemul Chiron poate fi utilizat atât în cadrul batalioanelor de apărare antiaeriană, ca structuri specializate, cât și de către unitățile de manevră, avându-se în vedere chiar posibilitatea montării acestuia pe diverse platforme terestre, maritime sau aeriene.
Primele trageri de luptă, executate în România, au scos în evidență eficiența sistemului MANPAD Chiron și potențialul său pentru întărirea capacității naționale și aliate de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune, în special împotriva amenințărilor la joasă altitudine, având ca puncte forte manevrabilitatea, rezistența la măsurile de contracarare moderne, fiabilitatea operațională și ușurința în instruire și operare.
Pentru realizarea protecției forțelor și mijloacelor proprii, a elementelor dispozitivelor de luptă, infrastructurii critice și zonelor populate împotriva atacurilor din aer, de orice fel, este necesar ca toate componentele specializate să contribuie la realizarea unui sistem de apărare antiaeriană ferm, caracterizat prin trei atribute esențiale, respectiv, interoperabilitate, stratificare și densitate mare a vectorilor de lovire.
Colonel Cezar Cucoș, locţiitor pentru Operaţii şi Instrucţie al şefului Statului Major al Forţelor Terestre
Articol apărut în ediția nr. 2/2025 din CER SENIN
