Basic HTML Version
REPORTAJ
DE VORBĂ CU LOCOTENENT INGINER
AMELIA SANDU, ŞEF GRUP TEHNICI
AERONAVE
– Care a fost parcursul tău profesional
pentru a ajunge la F-16?
– Am lucrat aproximativ un an la MiG-21
LanceR pe Baza Mihail Kogălniceanu, ulterior
am făcut un curs de limba engleză timp de
6 luni, urmând ca după să fac un curs de 9 luni
în Portugalia pe funcţia de „crew chief”.
– Care sunt, în linii mari, atribuţiile tale
la Baza 86 Aeriană?
– În cadrul Secţiei mentenanţă linie, împre-
ună cu colegii mei ne ocupăm de pregătirea
aeronavelor pentru zbor, în configuraţia dorită
depiloţi, dar totodatăavemşi oseriede inspecţii
periodice cu un nivel de complexitate redus.
Dacă avemdefecteminore după zbor, putem
asigura mentenanţa corectivă de nivel ope-
raţional, dar, în cazul în caredefecteledepăşesc
nivelul nostru de pregătire, apelăm cu
încredere la colegii noştri din cadrul Secţiei
mentenanţă aviaţie.
Munca pe care eu împreună cu colegii mei
din cadrul Secţiei mentenanţă linie o realizăm
nu este grea, dar este solicitantă, presupune
ore suplimentare la program, presupune o
atenţie foartemare la detaliile care pot afecta
securitatea zborului şi a personalului. Deşi
suntem la început, important este că suntem
o echipă, construim împreună şi încet-încet
vedem rezultatele muncii noastre, lucru care
ne dă o satisfacţie aparte şi un sincer devota-
ment faţă de ceea ce înseamnă Escadrila 53
Vânătoare.
Amelia ne-a povestit şi despre perioadele
de anul trecut petrecute la Câmpia Turzii, când
au desfăşurat activitatăţi comune cu militarii
Bazei 71 Aeriană.
Dincolo de faptul că au stat câteva luni
departe de casă, aceste plecări au fost nişte
provocări din punct de vedere profesional, ca
nişte exerciţii de sine stătătoare. Să ne gândim
numai ce înseamnă să muţi, într-un timp
foarte scurt, toate echipamentele şi
materialele necesare pentru a-ţi desfă-
şura activitatea în ritmul normal la
noua locaţie. Sau faptul că odată
ajunşi la Baza 71 Aeriană, au
împărţit cu gazdele spaţiul de
depozitare şi de desfăşurare a
activităţilor curente, au
împărţit timpii de zbor şi s-au adaptat unui
nivel de trafic foarte intens pe aerodrom.
Dar atât ea, cât şi locotenentul NĂSTUREL
mi-au vorbit cu plăcere despre perioada petre-
cută la Câmpia: colegii de acolo au fost foarte
primitori şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă
pentru a-i face să se simtă ca acasă. Iar timpul
petrecut acolo s-a transformat într-o ocazie
perfectă de socializare, atât cu gazdele, cât şi
întreei. Erauoameni dinaceeaşi subunitatecare
împărtăşeau deodată un cadru identic, care îi
apropia: acomodarea într-un mediu nou,
depărtarea şi dorul de casă, dar totodată şi
detaşarea de grijile zilnice şi posibilitatea unui
schimb de experienţă.
Aceastăcoeziunedegrupdinmediulmilitar,
apărută de obicei pe fondul împărtăşirii unor
situaţii mai dificile/ieşiri din ritmul cotidian de
lucru creşte performanţele echipei şi creează
prietenii strânse.
– Ce aduce nou F-16 pentru voi?
– Când lucrezi aici, ai responsabilitatea de a
propuneşi a-ţi asumasoluţii, eşti încontactdirect
cu tehnica. F-ul aduce o întreagă platformă de
pregătire: învăţarea teoretică şi practică este la
îndemână, avemmanuale şi proceduri care ne
dictează cadrul de lucru, documentăm cu grijă
situaţiile diverse de care ne lovim. Avem regu-
lamente clare în domeniul echipamentelor şi
procedurilor de protecţie, grija faţă de oameni
este un standard inclus în
exploatarea avionului.
Condiţiile acestea de pro-
tecţieamuncii şi de învăţare
credcăvor atragepeviitor tot
mai mulţi oameni aici.
În Portugalia am observat
că personalul tehnic se bucură
demult respect din partea piloţi-
lor, e o imagine normală ca după
aterizare un pilot să dea mâna cu
F-16, în rulaj pentru decolare