Basic HTML Version
REPORTAJ
cunoşteaumult mai multe, şi pe care îi priveam
cu respect. Atunci mi-am dat seama că trebuie
sădepăşescunanumitnivel şi să învăţmaimulte,
să micşorez prăpastia de cunoştinţe dintre noi.
Tot laavionamînvăţat sămăport cuoamenii,
am învăţat răbdarea. Îmi amintesc de prima
pornire de avion, cândmaistrul militar NISTOR,
de la Bacău, a avut atâta răbdare cumine să îmi
arate pas cu pas, de mai multe ori, toate proce-
durile până am simţit că le stăpânesc.
Am stat acolo un an şi câteva luni, iar din
perioada aceea am păstrat multe amintiri fru-
moase. Cel mai plăcut moment era dimineaţa
devreme, cândmişunamca furnicile, îmi ridicam
ochii spre casele oamenilor de pe deal şi mă
gândeam că ei poate nu au parte niciodată de
ceea ce simţimnoi pe lângă avion.
Apoi au început selecţiilepentruF-16, lacare
am aplicat şi eu, motivat de faptul că era un
proiectnou, ambiţios şi aproapedecasă. Şi faptul
că sunt din Feteşti a fost un avantaj.
Aurmat apoi cursul de9 luni dinPortugalia,
pentruF-16, carea fost dedepartecelmai intens.
– Ce detalii ne poţi spune despre acea
perioadă?
– Cursul din Portugalia pentru mine a
însemnat omodernizare (în paralel cumoder-
nizarea RoAF) a principiilormele atât ca inginer,
cât
ș
i ca om. Am început să văd în ansamblu
orice problemă
ș
i să încerc să o atac pe calea
cea mai simplă, dar mai bine gândită, dacă
există, desigur. De asemenea, îmi place să cred
că amdevenitmai iscusit
ș
i în capacitateamea
de comunicare cu străini
ș
i cona
ț
ionali, deopo-
trivă. Ca tehnic, am fost introdus în tainele
Controlului Nedistructiv de către
maiorul
portughezDiogoDUARTE
, specializaredespre
care până în acel moment aveamfoarte pu
ț
ine
informa
ț
ii. Amprins aici răbdarea necesară de
a analiza fiecare detaliu în parte
ș
i de a forma
legături între un indiciu
ș
i următorul, fiindcă
această
ș
tiin
ț
ă se ocupă cu descoperirea
microfisurilor
ș
i a fisurilor, lucru ce se poate
dovedi atât interesant, dar
ș
i în
ș
elător înabsen
ț
a
meticulozită
ț
ii
.
Când participă la cursuri sau conferinţe în
străinătate, unde ia contact cupartenerii străini
care au de mai multă vreme în dotare F-16,
încearcă să afle cât mai multe informaţii despre
problemelecucares-arputeaconfrunta laavion.
–Plecările înafara ţării au fost înmareparte
utile şi pentru a ne crea contacte.
E important să avem relaţii şi prieteni de
încredere, sămai putemcereunsfat sausăaflăm
unalt punct devedere. Da, avemdocumentaţie
tehnică, stufoasă şi bine pusă la punct. Dar nu
strică niciodată să înveţi din experienţa cuiva
care s-a mai confruntat cu o anumită situaţie,
care ştie cumreacţionează un sistem la anumiţi
parametri.
–Cumesă lucrezi acumîntr-osubunitate
direct responsabilădementenanţacelormai
noi avioane ale României?
– Avem responsabilitatea să ne asumăm
fiecaredecizie şi săourmămpână la capăt, când
alegem o anumită soluţie de lucru. Secţia
mentenanţă aviaţie are o funcţie vitală în
derulareaprogramului F-16: trebuie săneasigu-
răm că fiecare sistemal avionului funcţionează
la parametri optimi.
Fiecare problemă sau situaţie neobişnuită
întâlnită la verificări este prilej de învăţare, iar
modul de abordare şi soluţiile găsite sunt
documentate temeinic. Toţi cei care lucreazăaici
sunt conştienţi de un aspect important: facem
partedinprimageneraţiede tehnici români care
lucrează cu avionul F-16, iar procedurilepe care
le dezvoltăm şi le aplicăm în prezent vor fi
adoptate pe mai departe de generaţiile urmă-
toare. Şi grija asta zilnică faţă de tehnică, verifi-
cările minuţioase şi făcute cu responsabilitate,
chiar şi când vorbim de acţiuni monotone şi
repetitive sunt secretul către buna funcţionare
pe termen lungaavionului. Trebuiesăexecutăm
corect fiecare pas!
Din rolul lor important derivă şi o anumită
mândrieprofesională, care îimotivează să treacă
peste situaţiile dificile şi să caute cu îndârjire
soluţii.
–Da, sunt zilebuneşi zile rele. Suntmomente
cândnimic numerge cumtrebuie sau te loveşti
de piedici absurde, sunt multe zile când mai
rămâi peste program. Toţi de aici se confruntă
cu asta.
Dar înfinal segăsesc soluţii. Şi rămâne totuşi
mândria de a lucra cu F-16, deşi unii poate nu
vor întotdeauna să recunoască. Oamenii văd
doaravioanele, darnoi avempartedeprovocările
dinspate.Demulteori suntprovocări şiprobleme
noi, dar aşa găsim şi soluţii noi.
– Trebuie sămenţionez că în hangar am
văzut o mulţime de oameni tineri. Cum e
atmosfera de lucru?
– Da, au tot venit militari din promoţiile
noi. Anul trecut, de exemplu, au venit nişte
oameni extraordinari. Sunt profesionişti, au
îndeplinit toate sarcinile primite, cred că încă
le mai place ceea ce fac. Le doresc să rămână
curioşi şi să nu se teamă de provocări.
Majoritatea de aici suntem între 25-35 de ani,
dar şi cei care se apropie de pensionare au
suflet tânăr. În plus, cei cu experienţă îşi asumă
acumun rol important în pregătirea celor mai
mici. E un rol nou, dar vor să se asigure că după
ce se retrag totul va merge bine mai departe.