Basic HTML Version
Eroii Aviaţiei
Militare Române
de o coasă!
”. Şăgalnic pare domnul Florea, dar
cuvintele rostite apăsat, cu îndârjirea ţăranului
care îşi iubeşte pământul pentru care era gata
să îşi dea viaţa dacă aşa ar fi rânduit Dumnezeu,
ne conving că nu glumeşte.
„
Ce vor zice vecinii că a venit atâta armată
lamine?
” ne întreabă cu un zâmbet hâtru. „
Nu
am făcut mari fapte de vitejie, avioanele Savoia
(cu fuzelajul din pânză –
n.n.
)
veneau ciuruite
din linia întâi şi noi le peticeam, vedeam dacă
mai sunt bune de zbor, le reparamşi le trimiteam
să zboare
”. Modestie? Umor, atunci când ne
spune că „
tare aş mai face un zbor cu un avion
din ăsta modern
”? Greu de spus, dar gândul
că acest om împreună cu ai săi camarazi de
arme a trăit patru ani în cort, îndurând în
condiţii de război temperaturi de minus
treizeci sau plus patruzeci de grade, face să
îngheţe zâmbetul pe buzele oricărui
contemporan obişnuit cu confortul civilizaţiei.
Certitudinea cotidiană că „
doar dimineaţă
erau toţi, laprânz eraumai puţini
” cu care a trăit
această generaţie e greu de înţeles acum, când
deseori pierduţi cu privirea în ecranul
telefonului mobil – atenţi fiind dacă am pus
“hashtagul” potrivit –, uităm să ne privim în
ochi bătrânii. Uităm să le zâmbim, ne amintim
din ce în ce mai rar să le mulţumim pentru
tinereţea lor petrecută în tranşee sau pe cine
ştie ce aerodrom uitat de lume din Stepa
Calmucă.
***
Ne despărţimcu greu de sublocotenentul
Florea, după ce îi promitem că în luna sep
tembrie, atunci când va împlini 101 ani, îi vom
fi alături.
Calc cu respect, la plecare, pământul din
curtea casei unui om simplu.
Plec cu certitudinea faptului că trebuie
atât de puţin pentru a face bătrânii să zâm
bească, să se deschidă ca o carte de istorie, să
povestească lucruri simple din viaţa lor care
întregesc, într-un fel inimaginabil, orice lectură
despre trecut.
Nu e nevoie decât de o fărâmă din timpul
nostru petrecut alături de ei. Atât cât îi mai
avem printre noi…
P.S.: În avionul care mă aducea de la
Suceava la Otopeni, mă întrebamce „hashtag“
s-ar potrivi acestui moment. Cred că
#simplitate
şi
#sacrificiu
ar fi fost potrivite,
dar am decis ca titlul gândurilor aşternute pe
hârtie să fie
#avemincabatrani.
Contactul cu aviaţia modernă prin
paginile revistei
CER SENIN
În data de 26 mai 2017, a avut loc un
astfel deeveniment, subgenericul „Omagiu
aviaţiei militare române”. E vorba de o
acţiunecuundubluobiectiv: comemorarea
EroilorGrupului 1Vânătoare şi sărbătorirea
avionului IAR-93 nr. 217, amplasat în
municipiu ca monument al sus-numitului
Grup. Evenimentul a fost organizat în
colaborare de Direcţia pentru Cultură,
EducaţieCreaţieşi Sportdincadrul Primăriei
Roşiorii de Vede, Statul Major al Forţelor
AerieneRomâne şi Liceul Tehnologic „Virgil
Madgearu” din Roşiorii de Vede.
Invitaţii noştri au fost: muzeograful de
laMuzeulNaţional alAviaţiei Române,
Sorin
TURTURICĂ
, odelegaţiedinparteaStatului
Major al ForţelorAerieneRomâne şi aBazei
95 Aeriană, comandată de
colonelul
Giorgică TUDORA
şi
comandorul (r)
Gheorghe TAMAŞ
, pilotul care a luat în
primire de la Fabrica de avioane Craiova
avionul 217 pentru primul zbor.
Grupul masiv de participanţi a fost
mobilizat de doamna muzeograf
Vera
COJOCARU
, moderatoarea activităţii. S-a
intonat imnul naţional, după care domnul
Valerică Gheorghe CÂRCIUMARU
,
primarulmunicipiului, i-a salutat pe invitaţii
şi localnicii prezenţi la eveniment. Soborul
depreoţi, condusde
părinteleprotoiereu
Mircea IONESCU
, a săvârşit slujba de
pomenire a celor 16 eroi ai Grupului 1
Vânătoare, o unitate de aviaţie care, de pe
aerodromul Roşiorii deVede, a acţionat pe
frontul celui de-al Doilea Război Mondial.
În sunetele Imnului Eroilor, tinerii piloţi
de la Baza 90 Aeriană împreună cu elevii
clasei aX-aDde la Liceul Tehnologic „Virgil
Madgearu”, au depus flori la Monumentul
Eroilor Aviatori, exprimând, astfel, un pios
omagiu. SalademarmurăaCasei deCultură
a găzduit partea a doua a manifestării –
simpozionul – care a avut două teme de
discuţie: istoria aeronautică a oraşului
Roşiorii de Vede şi istoria avionului IAR-93
numărul 217.
Sorin Turturică a făcut o amplă şi con-
cretă prezentare a activităţii Grupului 1
în luptapentruapărarea teritoriului în1944.
Poate pentru unii nu a fost o noutate
absolută, dar, pentruaripa tânărăprezentă
la simpozion, lupta vânătorilor români
decolaţi de pe Roşiori trebuie să fie
cunoscută în detaliu.
Ultimul carea luat cuvântul, comandor
Gheorghe Tamaş a fost o surpriză plăcută
pentru toţi ascultătorii. A prezentat în faţa
audienţei raportul pe care l-a întocmit la 2
iulie1977 cuprilejul primului zbor al lui 217,
domnia safiindprimul pilot care i-a încercat
calităţile. Raportul pilotului, maior Tamaş
Gheorghe, consemneză amănuntele
tehnice ale zborului nr. 1, în urma căruia
avionul a fost, supus şi celorlalteprobe, fiind,
apoi, livrat beneficiarului, ArmataRomână,
prinRegimentul 67AviaţiedeVânătoare şi
Bombardament de la Craiova.
Ca o concluzie, trebuie să subliniem
încăodată locul deosebit de important pe
care îl ocupă oraşul Roşiorii de Vede, în
istoria aviaţiei române. Nuavemvoie săne
uităm istoria, suntem obligaţi moral să o
cinstim, să îi oferim locul deonoare înviaţa
noastră. O dovadă că locul nostru este
meritat este şi participarea la activitatea
organizatădeDirecţiapentruCulturăaunor
oameni de mare valoare şi a Forţelor
Aeriene Române.
Mihai-Atanasie PETRESCU
Roşiorii de Vede, micul oraş din Câmpia Boianului, a fost, încă de la
1920marcat pe harta aviaţiei mondiale ca punct de reper pe ruta
Companiei Franco-Române de Navigaţie Aeriană. Au trecut de
atunci aproape o sută de ani, în care roşiorenii au avut parte de
multe: un aerodrom, apoi aeroport cu destinaţie civilă şi militară;
o şcoală de zbor, undemulţi tineri au învăţat tainele pilotajului,
devenind, mai apoi, personalităţi ale aviaţiei române; terenul de
zbor a fost, de asemenea, folosit, de numeroase unităţi militare de
aviaţie, atât în timp de pace, cât şi în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial. Un regiment de vânătoare, care a funcţionat aici
până în 1952. După anul 2000, prin numeroase activităţi cu carac-
ter istoric, au readus înmemoria şi conştiinţa roşiorenilor activita-
tea aeronautică.
|
47
CER SENIN
Nr. 2 (149)
2017
w w w . r o a f . r o