Basic HTML Version
Există, însă, în istoria recentă a României,
o generaţie în care bărbaţii s-au întors la vatră
multmai târziu, o generaţie care a trăit la vârsta
fragedei tinereţi ororile altui război, ogeneraţie
care a lăsat în grija bătrânilor încercaţi în
tranşeele Primului Război Mondial lucrul
pământului şi bunul mers al obştii…Generaţia
de ostaşi care a trecut, atunci când a primit
ordin, fără ezitare Prutul şi care a luptat până
în inima Europei pentru a elibera pământ
românesc vremelnic cedat străinilor printr-un
capriciu al cancelariilor.
***
Amavut privilegiul să cunosc un astfel de
bărbat trecut puţin de o sută de ani; un om
simplu, un anonimal celui de-al Doilea Război
Mondial, unul din sutele de mii de anonimi
care au luptat, s-au întors acasă, şi-au împlinit
destinul în ţara pe care o avem astăzi.
Sublocotenentul în retragere Constantin
FLOREA
a fost încorporat în anul 1938 la Flotila
1 Aviaţie de la Iaşi. A revenit la vatră în 1945
după ce şi-a făcut datoria de ostaş, ca tehnic
de aviaţie la avioanele Savoia-Marchetti, atât
pe Frontul de Est unde a ajuns, în anul 1943,
la Cotul Donului, cât şi pe Frontul de Vest, în
Ungaria, acolo unde l-a prins sfârşitul
războiului.
În Joia Mare a Paştelui o delegaţie din
Statul Major al Forţelor Aeriene l-a vizitat în
localitatea Dolhasca, judeţul Suceava, pe
singurul tehnic de aviaţie supravieţuitor al
celui de-al Doilea Război Mondial pentru a-i
oferi, într-un gest de firească recunoştinţă, cu
prilejul Zilei Veteranilor de Război, Emblema
de Onoare a Forţelor Aeriene.
Am găsit un om care după câteva zile de
spitalizare cauzate de o intervenţie chirurgicală
era însoţit de un gând: crescuse iarba prin
curte şi, aşa cumne spune, „
tare armai finevoie
AVEM
|
NCÃ BÃTRÂNI
Ă Ă
Exista în viaţa unui
bărbat, într-o perioadă în
care valorile erau altele (O,
tempora…),unmoment care
îl desăvârşea, îl înnobila, îi
definea locul şi rolul în
universul obştei. Lăsarea la
vatră după stagiul militar
oferea băiatului devenit
bărbatputereadea-şi luape
umerimenirea lui debărbat:
întemeia o familie, muncea
nu departe de locul în care
copilărise, îşi creşteacopiii şi
se îngrijeadebunul lormers,
îşi îngrijeabătrânii, devenea
bătrân şi îşi creştea nepoţii.
Era gata, ca la vreme de
pericol pentru glie, să se
întoarcă la oaste şi să apere
pământul lăsat în grijă de
bătrânii lui. Aşa era mersul
lucrurilor prin colţul ăsta de
lume.
Adrian SULTĂNOIU
Comandorul Nicuşor OPREA, comandantul Muzeului Naţional al Aviaţiei
Române, îl decorează pe sublocotenentul în retragere Constantin FLOREA
cu
Emblema deOnoare a Forţelor Aeriene
CER SENIN
Nr. 2 (149)
2017
w w w . r o a f . r o
46
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE
CINSTIRE EROILOR