Page 18 - CER SENIN nr 2-2017

CER SENIN  Nr. 2 (149)  2017
w w w . r o a f . r o 18 | INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE
Un tablou în care clepsidra timpului pare
lovităde fatalitate înultimaperioadă. Timpul se
scurge la Borcea precumnisipul unei clepsidre,
încet dar sigur. Dacă acum cinci ani nimeni nu
ştia cumşi cândvafi întoarsă clepsidra timpului
la Borcea, acum, după intrarea în înzestrarea
Forţelor Aerieneaavionului F-16, totul adevenit
certitudine.
Povestea începe simplu, milităreşte, la data
de 10.03.1952, când prin ordinul Marelui Stat
Major se înfiinţa Regimentul 206 Aviaţie de
VânătoareTactică. AcestaerasubordonatDiviziei
66AviaţieTacticădinzonadeoperaţii deSud-Est
aRomâniei şi îşi începeaactivitatea la19.03.1952,
pe aerodromul Deveselu. Structura organi­
zatorică includea: comanda regimentului, statul
major, patrula comandă şi trei escadrille de
aviaţiede vânătoare. Iniţial, regimental a avut în
dotareavioane IAK-11şi IAK-18. Începândcu luna
mai 1952, au început să intre îndoatreavioanele
MiG-15, în scurt timp regimentul devenind
operaţional.
Un an mai târziu, regimentul este dislocat
pe aerodromul Ianca, unde îşi desfăşoară
activitatea până la 01.05.1955. Începând cu
această dată iese din compunerea Diviziei 66
Aviaţie Tactică, trece în subordinea Diviziei 23
Aviaţie Tactică şi se redislocă pe aerodromul
Otopeni. După dislocarea pe acest aerodrom,
piloţii regimentului au început să zboareunnou
aviondevânătoaredinRomâniacarea fostdotat
cu radar de interceptare.
Această perioadă, dintre 1952 şi 1960 a fost
dominată înmare parte de activitateamenită să
asigure însuşirea noii tehnici ce intra în dotarea
aviaţiei române şi trecereapersonalului navigant
pe avioanele de luptă cu reacţie. A fost un proces
extremdeanevoios, careaminteşteînbunămăsură
de anii de pionierat ai aeronauticii române.
Întreaga activitate a fost coordonată în baza
instrucţiunilor şi regulamentelor sovietice şi s-a
desfăşurat prin intermediul şi sub directa supra­
veghere a instructorilor din această ţară. Lipsa
manu­alelor traduseaobligatpersonalul navigant
şi tehnic să înveţe terminologia din limba rusă
pentru a se descurca cu manualele trimise de
sovietici. De asemenea, un mare impediment l-a
constituit numărul mic de avioane cu reacţie
dublă-comandă necesare trecerii pe avioane de
luptă.
Aceastăperioadăpoatefiasemănată,nudoar
pentru aerodromul Borcea, ci pentru întreaga
aviaţie de luptă a României, cu perioada de
pionierat a aviaţiei române. Acelaşi zbucium,
aceleaşi căutări influenţatedeexperienţă.Aceleaşi
servituţi. Aceleaşi vise, ambiţii, curajul juvenil de a
tearuncaîncrezător înnecunoscut. Indiferenţafaţă
de greutăţi. Tenacitatea.
Existau, evident, şi deosebiri radicale începând
cu vitezade peste 800 km/h cu care se deplasaun
IAK-23, numărul impresionant al aparatelor de
bord, armamentul de bord…
Afostperioadacristalizării structurii, realizării
infrastructurii aerodromului cu piste betonate şi
căi de rulaj, hangare etc. În această perioadă,
întreagarăspundere înceeacepriveştepregătirea
tinerilor piloţi pentru trecereape avionul reactiv a
revenit înexclusivitate regimentului. Nueravorba
numai de pregătirea de specialitate, ci şi de cea
psihologică.
Acestei răspunderi i se adăuga răspunderea
administrativă, una deloc uşoară. Aceste respon­
sabilităţi apăsau pe umerii unui comandant de
regiment extremde tânăr, cugradul de locotenent
major, Daniel Mălăescu. Era încă una dintre
politicile impuse de sovietici, aceea de a înlătura
din orice structură oamenii (indiferent de
valoarea pro­fesională) care au participat
la Campania din Est.
Este, totodată, perioada în care se formează
unvaloroscorpdetehnicieni şi sestabilescdinmers
regulile de exploatare a avioanelor reactive.
La 09.08.1958, Regimentul 206 Aviaţie
VânătoareTactică, împreunăcuBaza499Tehnică
Aerodrom se dislocă pe aerodromul Borcea,
unde funcţionează şi în prezent, şi primeşte în
dotare o escadrilă de avioane MiG-19. Din anul
1959 regimentul trece în subordinea Diviziei 15
Aviaţie Vânătoare Tactică şi primeşte un nou
indicativ – Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare.
Tot înperioada 1958 – 1959, pe aerodromul
Borcea începe să-şi desfăşoare activitatea
Escadrila 282 Recunoaştere şi Bombardament,
având îndotarebimotoarede tipul IL-28 / Hong
5. Redenumităcu indicativul 38, aceastăescadrilă
îşi va desfăşura activitatea până în anul des­
fiinţării, 2000, pe aerodromul Borcea.
Înanul 1967, înviaţaRegimentului 86Aviaţie
Vânătoare are loc o schimbare importantă,
intrând în exploatare un avion de vânătoare de
ultimă generaţie, cu performanţe deosebite:
MiG-21F-13. Astfel, Regimentul 86AviaţieVână­
toareestedotat integral cuavioanesu­personice:
două escadrile cu MiG-21F-13 şi o escadrilă cu
MiG-19. În 1974, acestea din urmă vor ieşi din
exploatare şi vor fi înlocuite de noile avioane
MiG-21 RFMM.
Evoluţiaaerodromului Borcea înanii ’70este
caracterizată de o stabilitate relativă, urmă­
rindu-se înspecial ridicareanivelului depregătire
a personalului în exploatarea tehnicii, diver­
sificarea pregătirii cu accent deosebit pe latura
practică.
În perioada anilor 1980 – 1990, Borcea, ca
de altfel întreaga aviaţiemilitară a fost afectată
de lipsa resurselor. Orele de zbor erau din ce în
ce mai puţine, iar comandanţii făceau eforturi
disperate pentru a menţine capacitatea
Bărăganul, Cocargeaua, Borcea…
trei cuvinte, un singur gând… zbor
Zbor de antrenament, de zi sau de noapte, în condiţii normale
sau grele, totul cu un singur scop: deprinderea zborului de luptă.
Destinul a făcut ca Borcea să nu fie un simplu aerodrom, ci un tablou. Un tablou în care
timpul a adăugat avioane, de la IAK-11 şi IAK-18 până la F-16. Un tablou în care oamenii – de la
personal civil, până lapilotul de vânătoare– auadăugat suflet, devenindei înşişi parte anaturii
vii din interiorul ramei. Înfine, un tablou încare artistul a surprins realitatea lanivel demetaforă
sau de pictură pe pânză. Un loc în care trăirile, de la celemai elementare senzaţii, până la cele
mai complexe percepţii au intrat înmanualul de istorie al aeronauticii române.
BAZA 8 6 A E R IA NÃ
B O R C EA
65 ANI
Locotenent-colonel Mircea BARAC
Mihai ZAMFIRESCU