Orientându-se către asimilarea de tehnologii avansate în domeniul militar, România a inițiat în anii ‘70  un parteneriat tehnologic cu țări din Europa Occidentală pentru dezvoltarea flotei sale de elicoptere. Acest drum a fost deschis prin semnarea contractului pentru elicopterul ușor IAR-316 Alouette III în 1970.

Succesul acestui proiect a stat la baza unui acord și mai ambițios. Astfel, la 30 iulie 1974, România a semnat contractul de licență cu fabricantul francez Aérospatiale pentru producția elicopterului mediu de transport SA 330 Puma. Această colaborare cu o țară NATO a adus în dotare o aeronavă cu capacități superioare pentru forțele armate române. În aceeași perioadă, din Franța au fost achiziționate și recepționate elicopterele bimotor ușoare de transport SA-365 C Dauphin, în două loturi: două aeronave în 1979 (înmatriculate YR-DFE și YR-DFF) și două în 1980 (YR-DFG și YR-DFH).

MOMENTUL ISTORIC: 22 OCTOMBRIE 1975

Istoria Puma în România a debutat la 22 octombrie 1975, când prototipul IAR-330, cu numărul de înmatriculare 02, a efectuat zborul inaugural de pe aerodromul fabricii I.Av. Braşov (astăzi IAR S.A. Ghimbav).

Acest moment a marcat și începutul pregătirii echipajelor şi a personalului tehnico-ingineresc de sol: iniţial la fabrica din Ghimbav (cunoaşterea tehnică a materialului volant), apoi în Franţa (pregătirea în zbor) cu instructori francezi. Până în 1977 a fost produsă varianta IAR-330 H apoi, odată cu introducerea palelor din materiale compozite s-a trecut la construcţia variantei IAR-330 L. Noile pale pentru rotorul portant au îmbunătăţit performanţele elicopterului – viteza de croazieră, plafonul la punct fix şi greutatea maximă la decolare.

Rapid, IAR-330 şi-a dovedit utilitatea în numeroase proiecte naţionale: a susţinut lucrările de construire a Transfăgărăşanului şi a marilor hidrocentrale, a intervenit în operaţiuni de salvare în timpul inundaţiilor din anii ‘70 şi a asigurat transportul către platformele maritime de extracţie, servind totodată şi ca mijloc de transport pentru oficiali.

O ARHITECTURĂ STRATEGICĂ

Intrarea în dotarea Forţelor Aeriene Române a elicopterelor de fabricaţie autohtonă – IAR-316B Alouette III (construit în 250 de exemplare, dintre care 120 pentru Forţele Aeriene Române) şi IAR-330 L Puma (în 160 de exemplare, dintre care 112 în variantă militară) – a determinat o dezvoltare semnificativă a unităţilor de elicoptere din ţară:

• în iulie 1976, pe aerodromul Boteni s-a înfiinţat Escadrila 126 Elicoptere, care în anul următor a devenit Regimentul 61 Elicoptere, alcătuit din două escadrile de IAR-330 Puma şi o escadrilă de IAR-316B Alouette III;
• la 6 august 1976, pe aerodromul Mihail Kogălniceanu s-a înfiinţat Escadrila 141 Elicoptere, unitate care a devenit Regimentul 59 Elicoptere la 1 iulie 1977 şi s-a dislocat pe elidromul Tuzla între 15 şi 19 mai 1978; iniţial Regimentul 59 a fost format dintr-o escadrilă de IAR-330 şi două de IAR-316B, iar după 1985 IAR-330 a fost organizat în două escadrile, iar Alouette III într-una singură; această unitate era destinată protecţiei zonei de coastă, cooperării cu unităţile Marinei Militare şi asigurării platformelor de foraj maritim – câteva elicoptere IAR-316B şi IAR-330 fiind echipate special (flotoare gonflabile, costume de supravieţuire pe mare şi bărci gonflabile) în caz amerizare forţată;
• între 1 şi 30 octombrie 1976, pe aerodromul Sibiu s-a înfiinţat Escadrila 115 Elicoptere, subordonată iniţial Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (din 1 mai 1977, Comandamentului Aviaţiei Militare; din 30 octombrie 1978, Diviziei 70 Aviaţie); personalul acestei unităţi a efectuat trecerea pe elicopterele IAR-316B şi IAR-330 în cadrul Regimentului 94 Elicoptere de la Alexeni (în perioada 18 octombrie–30 noiembrie 1976); în octombrie 1978 unitatea a fost reorganizată ca Regimentul 58 Elicoptere; iniţial compus dintr-o escadrilă de IAR-316B şi una de IAR-330, începând din 1979 Regimentul 58 a ajuns la două escadrile de IAR-330 şi una de IAR-316B; unitatea era destinată specializării personalului aeronavigant pentru misiuni în teren muntos şi susţinerii operaţiilor Armatei a IV-a;
• la 30 iunie 1981, pe aerodromul Alexeni a fost înfiinţată Escadrila 131 pentru perfecţionarea pregătirii personalului navigant pe elicoptere, subordonată direct Comandamentului Aviaţiei Militare, organizată pentru cursuri teoretice şi practice; de la înfiinţare şi până în 1987 Escadrila 131 a fost organizată în trei patrule (una de IAR-316B şi două de IAR-330), iar după 1987 structura a cuprins câte o patrulă de IAR-316B, IAR-330 şi Mi-8;
• la 1 octombrie 1982, prin detaşare din Regimentul 58 de pe aerodromul Sibiu, s-a înfiinţat la Caransebeş o escadrilă de elicoptere care, la 1 august 1984, a devenit Regimentul 73 Elicoptere, format din două escadrile de IAR-330 şi una de IAR-316B; această unitate era destinată specializării echipajelor pentru zbor în teren muntos, deservind zona de sud-vest a ţării;
• în septembrie 1986, la Tecuci s-a înfiinţat Regimentul 60 Elicoptere, alcătuit din două escadrile de IAR-330 şi una de IAR-316B, destinat zonei de nord-est.

Trebuie menţionat faptul că atât Alouette III, cât şi Puma puteau fi utilizate în misiuni de căutare-salvare cu troliu demontabil – acţionat pneumatic la IAR-316B şi hidraulic la IAR-330 – în timp ce elicopterele sovietice aflate și ele în dotarea Forțelor Aeriene Române (Mi-8 şi Mi-17) dispuneau de troliu în montaj fix.

EVOLUŢIA CONTINUĂ

O transformare semnificativă pentru IAR-330 Puma a venit odată cu programul de modernizare SOCAT (Sistem Optoelectronic de Cercetare şi Luptă Antitanc), demarat în 1996 în parteneriat cu Elbit Systems din Israel. Prin această modernizare, Puma a evoluat dintr-un elicopter de transport într-o platformă de luptă, echipată cu tun GIAT de 20 mm, rachete antitanc Spike şi un sistem avansat de senzori. Prototipul IAR-330 SOCAT a zburat pentru prima dată în mai 1998.

Flota de elicoptere IAR-330 s-a diversificat ulterior cu variante precum Puma M (transport/şcoală), versiunea Naval – intrată în înzestrarea Forțelor Navale Române, dotată cu echipamente specifice operaţiunilor maritime – şi configuraţia MEDEVAC, un adevărat „spital zburător”.

Începând cu 2019–2020, România a demarat un program amplu de revitalizare şi modernizare a flotei IAR-330L Puma (transport/MEDEVAC). Modernizarea include multiple îmbunătăţiri: sisteme de avionică moderne, senzori avansaţi, protecţie suplimentară şi capabilităţi de război electronic. Un contract major pentru această modernizare a fost semnat cu IAR S.A. Braşov, vizând transformarea elicopterelor IAR-330L în configuraţia IAR-330 L-RM.

PUMA PE SCENA INTERNAŢIONALĂ

Experienţa operării acestui tip de elicopter a fost proiectată şi pe scena internaţională.

Între 2005 şi 2006, elicopterele IAR-330 SOCAT au participat la misiunea ALTHEA din Bosnia şi Herţegovina, sub egida Uniunii Europene, marcând una dintre primele desfăşurări operaţionale ale Forţelor Aeriene Române în afara ţării de după al Doilea Război Mondial.

În octombrie 2019, România a dislocat la Gao (Mali) un detaşament aerian (Carpathian Pumas), format din patru elicoptere IAR-330 Puma L-RM şi aproximativ 120 de militari (piloţi, tehnicieni şi personal medical). Misiunea – derulată între octombrie 2019 şi octombrie 2020, în două rotaţii de câte şase luni – a cuprins operaţiuni MEDEVAC, transport de trupe şi materiale şi misiuni de patrulare/reconnaştere în sprijinul operaţiunilor ONU.

În luna ianuarie 2025 România şi-a reînnoit contribuţia la misiunea de stabilizare EUFOR ALTHEA din Bosnia şi Herţegovina. Un detaşament al Forţelor Aeriene Române – „Dacian Pumas” – care este format din patru elicoptere (IAR-330 Puma M şi Puma L-RM) şi aproximativ 100 de militari (piloţi, tehnicieni, personal medical şi logistic).

Dincolo de prezenta elicopteriștilor români la numeroase exerciții internaționale o misiune de onoare pentru Forțele Aeriene Române a fost reprezentată de participarea cu două elicotere IAR-330 la parada aeriană desfășurată la Summitul NATO din anul 2018 de la Bruxelles.

***

Povestea IAR-330 Puma în România continuă: prin programe de modernizare, acest elicopter construit şi perfecţionat în ţara noastră, rămâne un pilon al capacităţilor de apărare şi un instrument important de intervenţie şi salvare, demonstrând că longevitatea susţinută de modernizare poate păstra un avantaj strategic pentru decenii.

Adrian Sultănoiu
(articol realizat pe baza materialelor din arhiva CER SENIN)
Foto: arhiva CER SENIN

GALERIE FOTO