Basic HTML Version
|
27
CER SENIN
Nr. 4 (151)
2017
w w w . r o a f . r o
INTEGRITY – COMMITMENT – TENACITY
CINSTIRE EROILOR
LECŢIE DE ISTORIE
25Octombrie a fost instituită ca sărbătoare
a Forţelor Armate, cum s-a denumit în acea
vreme, prin Decretul 381 din 1 octombrie 1959.
Până atunci, potrivit Decretului 125 din 20 iulie
1951, era aniversată înziuade2octombrie, dată
lacare, în1943, diabolicul dictator Stalinaprobase
constituirea Diviziei de voluntari „Tudor
Vladimirescu”, din prizonieri români aflaţi în
lagărele din URSS.
Este adevărat că o zi anume pentru cele
brarea armatei nu mai existase până în 1951.
Cumnu aveaumulte oştiri din lume.
Retragerea trupelor sovieticedin ţaranoas
tră, în vara anului 1958, precum şi o fragilă
diminuare a tutelei Kremlinului, au permis
reorientarea puterii comuniste de la Bucureşti
spre declararea unei zile cu semnificaţii mai
naţionale.
Este adevărat că în acei ani, şi multă vreme
dupăaceea, s-avehiculat expresiamotivaţională
asemnificaţiei zileide25octombriecaeveniment
ceamarcateliberarea„ultimeibrazde”depământ
românesc de sub ocupaţie străină. Ce irealitate!
Ca să nu-i spun nesăbuinţă, neadevăr dureros.
Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa,
rămâneau în stăpânirea Uniunii Sovietice,
străvechile noastre provincii pentru a căror
eliberare luptase, înzadar, brava şi eroicaarmată
română, ţinuturi răpite, înmod samavolnic, prin
ultimaturi, în acel trist an 1940. Ca şi sudul
Dobrogei, cedat înurmaunor ruşinoasetratative,
laCraiova.Da, Careiul şi SatuMare, dinaceaeroică
zi nu mai erau sub stăpânirea odiosului regim
ungar, dar treceau sub administraţie militară
sovietică, altănedreptatecruntă, până la9martie
1945, ca întregul ţinut al Transilvaniei de nord-
vest, pentrucarese jertfiserăzeci demii deostaşi
români. Esteadevărat, laeliberareaacestor vechi
meleaguri alenoastrecontribuiserăşimari unităţi
sovietice, însăa fost cruntdenedrept ca imediat,
autorităţile româneşti reinstalate înpatru judeţe
din zonamenţionată să fie evacuate şi să treacă
subdominaţiacelor ce, nucumult timp înurmă,
acaparaseră, din nou, o bună parte din estul şi
nordul ţării, reîntregite prin Marea Unire de la
1 Decembrie 1918.
Revenirea României în graniţele sale
fireşti, legitime, statuateatunci, afost scopul
suprempentru a cărei împlinire, la 22 iunie
1941ţaranoastrăs-aangajat, cutoateforţele,
în cea mai mare conflagraţie mondială a
tuturor timpurilor.
Intrarea în război nu a fost determinată de
setea de cucerire a altor popoare, de care era
animat aliatul de atunci, Germanianazistă, ci de
nevoia de readucere la trupul ţării a ceea ce ne
aparţinea, din moşi-strămoşi. Consecventă
spiritului său paşnic, aşa cum a fost în decursul
multimilenarei sale istorii, România nu a râvnit
niciodată la pământul altora. Aşadar, armata
noastră a dus, de la început şi până la sfârşit, un
război de eliberare. În scurt timp s-a reuşit
dezrobireaprovinciilorpecareUniuneaSovietică
şi le-a alipit, în 1940, când ţara noastră a fost
părăsită de toţi cei care se considerau aliaţii
României. Acţiunea de după descătuşare, când
s-a ordonat
trecerea Nistrului, interpretată
negativ atât în ţară, de către unii, cât şi în
afara ei, a ţinut, totuşi, de natura regulilor
de coaliţie, de onoareamilitară.
ÎntreagaCampaniedinEst, desfăşurată între
22 iunie 1941 şi 23 august 1944, timp de 1.159
de zile (aproximativ 38 de luni) a fost marcată
deovitejie fără seamăna combatanţilor români,
soldată însă şi cu numeroase pierderi. Un total
de 624.740 de oameni, de la soldat la general,
dintrecare71.585morţi, 243.622 răniţi şi 309.533
dispăruţi.
FORŢELE AERIENE ÎN CAMPANIE
De subliniat că primii care au început
acţiunilede luptăpentruredobândireateritoriilor
române din răsăritul şi nordul ţării au fost
aviatorii. La ora 3, în ziua de 22 iunie 1941,
124deavioane,dintrecare56debombardament,
64 de vânătoare şi patru de recunoaştere şi-au
făcut debutul victorios în marea operaţie de
eliberare. Încă din prima zi de război, aviatorii
români au executat 29 de misiuni, distrugând
48 de avioane inamice şi, provocând, totodată,
prinatacurile la sol, substanţiale reduceri forţelor
terestre, surprinse de vijeliosul foc al
bombardierilor noştri. Din totalul de 50 de
escadrilede caredispunea aviaţia română, forţa
operativăerade15escadriledebombardament,
8 escadrile de vânătoare, una de recunoaştere
şi unade legătură, în total 25deescadrile. Piloţii,
tehnicieniidebordşi ceidedeservire,observatorii
aerieni şi, ulterior, personalul legendarei
„Escadrile albe”, de salvare a răniţilor, s-au
acoperit de glorie.
Gruparea aerianăde luptă, careera formată
dinaeronavelemeniteaexecutamisiuni specifice
în teatrul de operaţii, în total 253, din care 205
disponibile, asigurate de 208 echipaje, unităţi
de artilerie antiaeriană, o companie de
transmisiuni radioşi fir, căreia i s-aadăugat flotila
de hidroaviaţie cu 20 de hidroavioane şi
24echipaje, a avut ocontribuţieexcepţională la
eliberarea provinciilor noastre.
În timpul realizării acestui ideal patriotic
aviaţia noastră militară a distrus 191 avioane
inamice, artileria antiaeriană a doborât, prin
tragerile sale precise, 51. Noi am pierdut 43 de
aeronave şi 250militari (morţi, răniţi şi dispăruţi).
Lecţie de istorie pe viu: membri ai grupurilor de reconstituire istorică au
prezentat uniforme şi armament din perioada celui de-al Doilea Război Mondial
Omagiu la Monumentul Ostaşului Necunoscut adus de supravieţuitori ai
celui de-al Doilea Război Mondial, membri ai Asociaţiei Naţionale a
Veteranilor de Război