Basic HTML Version
Tucson, Arizona. Ne-am pregătit o
perioadădeopt luni, cuabsolvirea în
lunamai 2017. Structura cursurilor
era foarte bine organizată, după
fiecare etapă de pregătire urma o
verificare, iar fiecare curs în parte
îţi dăo calificare clară. Amremarcat
unaspect foarteutil: printre instruc-
tori erau şi civili, oameni foarte
pregătiţi din aviaţie care se pensi-
onaseră. Îşi foloseau experienţa de
peste 2000 de ore de zbor pentru a
ne instrui cât mai bine, mulţi au
participat chiar în teatrul deoperaţii
şi ne puteau oferi exemple clare din
operaţiunile la care luaseră parte.
Acolo eram implicaţi doar la cursu-
rile teoretice şi la zbor, nu aveam
atribuţiile dintr-o unitate militară.
Dar cerinţele erau foarte mari din
partea instructorilor, trebuia să te
ridici mereu la cele mai înalte
standarde. Toţi, şi instructori şi
studenţi, manifestam o dorinţă
permanentă de a progresa.
Cel
puţin la F-16, se pune un accent
enorm pe partea de brief şi
debrief, nu era ceva neobişnuit
să stăm câteva ore să analizăm
modul în care s-a desfăşurat un
zbor.
Detalii pentruneiniţiaţi: discu-
ţia despre cursuri a fostmai lungă,
şi mi-am dat seama că nu ştiam
nimic despre parcursul de pregă-
tire al unui pilot de vânătoare, mai
ales al unui pilot de F-16. Se
lucrează după standarde interna-
ţionale, pentru a creşte gradul de
interoperabilitate între piloţii din
ţările aliate. Fiecare curs e împărţit
în etape clare, şi oferă calificări
precise, astfel încât fiecare pilot
ştie pe ce nivel de
pregătire şi compe-
tenţe se situează la un
moment dat, ştie pentru
ce operaţiuni e avizat.
Iar
sintagma „pregătire
pentruapilota avionul
F-16”estepur şi simplu
monocromă, nu ex
primănici pedeparte
bogăţia de nuanţe pe care le
presupune această pregătire
:
zeci de tehnici, tactici şi manevre
de ofensivă, defensivă, aer-aer,
aer-sol. Iar pentru a trece măcar o
dată prin unele dintre ele sunt
cerinţe foarte mari
: „sunt anumite
manevre carenecesită să ridici de la
sol alte trei aeronave, doar pentrua
exersa în condiţii câtmai apropiate
de realitate. E nevoie de oameni şi
resurse pentru o bună pregătire”.
Acolo se pregăteau piloţi din
toată lumea: japonezi, irakieni,
senegalezi, polonezi.
– Fiind oameni de pe tot
mapamondul, există o legătură
apartecuceilalţi europeni?Care
era atmosfera de socializare
printre cursanţi?
–Deexemplusenegaleziimi s-au
părut ceimaiprietenoşi, nuamsimţit
vreo legătură aparte cu ceilalţi doar
pentru că eram toţi europeni. La
cursul de F-16 erau îndeosebi piloţi
foarte tineri, eu eram căpitan iar
colegulmeuera locotenent-coman-
dor, cumva eram printre cei mai în
vârstădintreparticipanţi. Înprincipiu
toţi ne concentrampe pregătire, dar
în general atmosfera a fost foarte
bună, uneori se mai organizau şi
trasee de vizitat peste weekend. Aşa
amvăzut de exemplu
Marele Canion.
– Primul zbor pe
F-16... ?
–Adurataproximativoorăşi
jumătate, în caremi s-apărut căam
făcut extraordinardemulte: acroba-
ţie, tehnici şi tactici, simulatedflame
out,amaterizatpedouăaeroporturi,
amtrecut prinproceduri instrumen-
tale de precizie şi non precizie. Tot la
curs am învăţat şi realimentarea în
zbor, atâtpe timpdezi, cât şi pe timp
denoapte. Zborul denoaptenum-a
surprins aşamult, mai făcusemasta
pe MiG-21. De fapt, întreaga experi-
enţăa zborului peMiG-ul 21 LanceR
m-aajutat foartemultsămăadaptez
mai bine zborului pe T-38 şi apoi pe
F-16, am avut repere bine stabilite:
modul de lucru cu radarul, tehnici şi
tactici de zbor, misiuni aer-aer.
– La reîntoarcerea în ţară
dupăcursuri, cumvezidezvolta
reaprogramului F-16peviitor în
Forţele Aeriene Române?
–Eotransformareputernică,dar
lucrurile nu se schimbădintr-odată.
Progresul se vede şi se simte: avem
avioanele, avem infrastructura la
care s-a lucrat foarte mult într-un
timp scurt, avem oameni, şi avem
procedurinoidelucru, eomentalitate
nouă. Îmi doresc sădevenimcâtmai
repedeescadrilăoperaţională(acum
căavemşi toateavioanele), săfacem
Poliţie Aeriană. Totuşi, pregătirea
continuă, şi eu personal mai am
câteva etape de instruire de urmat,
dar toţi simţimcă luămparte laceva
foarte important.
Din întrebări nerostite, dincolo
de rigoarea unui interviu, reuşesc
să întregesc imaginea tânărului
pilot de F-16... .
Ziua de lucru nu e totdeauna
standard, programul ţine de zbor,
nu de puţine ori se stă la serviciu
de dimineaţă până seara. Apoi
urmează un drum pe autostradă
spre Bucureşti, alături de alţi câţiva
colegi, ca în fiecare zi de navetă,
când probabil îi lipseşte viteza
supersonicului. Echilibru între
serviciu şi viaţă de familie?
„Când plec de aici încerc să mă
detaşez, nu îmi placecând ies înoraş
cu prietenii să vorbim tot despre
serviciu. Nu sunt căsătorit, dar e un
pas normal de urmat în curând”.
Zborul, desigur, asta e marea plă
cere
:
„dincolo de programul în
cărcat, rămâne senzaţia de ine-
galat a zborului”.
Căpitanul BALAN e un om
deosebit, dar dincolo de asta este
un reprezentat al progresului, cade
altfel toţi colegii săi de escadrilă.
Odatăcutrecerea laavionulmultirol
de generaţia a IV-a, România nu a
investit doar în aeronave noi, ci
într-un nou mod de a aborda pre-
gătirea, prin alinierea la standarde
internaţionale de elită. Mi-am pro
mis, înainte de a începe să scriu, că
voi evita clişeele pompoase şi elo-
gioase.Darnumăpot abţine: poate
nu-i bine să le spui cât sunt de im
portanţi, poate li se urcă la cap. Dar
oamenii caei ştiualtceva: ei ştiucât
de importantăeslujba lor. Ei sunt în
slujba Patriei şi a Cerului.
***
Un lucru e clar: promitem să
urmărim îndeaproape evoluţia
Escadrilei 53 Warhawks.
INTEGRITY – COMMITMENT – TENACITY
|
7
CER SENIN
Nr. 3 (150)
2017
w w w . r o a f . r o