Basic HTML Version
Menţinerea unui nivel scăzut al riscului se
realizează doar dacă personalul aeronautic
conştientizează importanţa politicilor stabilite
de către organizaţie şi aplică procedurile.
Dinnefericire, încălcarea oricărei proceduri
de siguranţă, oricât de insignifiantăpoatepărea
la un moment dat, duce la un potenţial eveni
ment de aviaţie. Un exemplu cât se poate de
elocvent va fiprezentat înurmătoarele rânduri.
UN CAZ DE CATAPULTARE INVOLUNTARĂ
Căpitan-comandor subinginerM.M.
(şef
grupă avion-motor în cadrul Escadrilei 1 de
IAR-93, la careera încadrat
locotenentul-major
V.M.
şi care avea în înzestrare avionul preserie 1
numărul 119) relatează:
„Înaceazi eramofiţer cu
primirea la punctul de alimentare aeronave. El
(n.a. – locotenentul-major V.M.)
nu a avut
răbdare... procedura era următoarea: te dirijez,
opreşti avionul, vine tehnicul de avion şi pune
siguranţele lascaunul decatapultare şi lamaneta
de largareacupolei, dupăcarepilotul sedezleagă
dinchingile scaunului şi aleparaşutei şi părăseşte
cabina. Tehnicul se îndrepta cu scara spre cabină
(n.a. – m.m. V.R.);
când tehnicul a pus piciorul pe
scară să urce, atunci am văzut scaunul plecând.
Între timp V.M. se dezlegase, deschisese cupola
cabinei şi voia să coboare, trecuse deja piciorul
stângpeste ramacupolei... tehnicul nici nuaavut
timp să-i spună să stea în cabină... a agăţat cu
piciorul drept maneta de catapultare. Reţin că
după prăbuşire, amişcat puţin. Printre cei care se
aflau acolo era şi m.m. I.T., tehnic în vârstă şi cu
mare experienţă, care a fugit spre locul prăbuşirii
să ajute, dar când l-a văzut şi-a dat seama de
urmări, i-audat lacrimile, plângeaşi spunea:
„măi
copile ce-ai făcut!?”.
În timpce cunoaşterea riscurilor poate ajuta
la evitarea apariţiei evenimentelor în timpul
desfăşurării operaţiilor aeriene obişnuite, este
obligatoriupentru fiecare individ, îngeneral, şi
pentrucei care lucrează înstructurade siguranţă
aeronautică, înparticular,
să identificecauzele
probabilealeacestor riscuri,
acolounde este
posibil, şi să aplice măsuri eficiente pentru
reducerea riscului deproducereaevenimentelor
de aviaţie şi limitarea efectelor acestora.
PRINCIPIILE SIGURANŢEI AERONAUTICE
Structura de siguranţă aeronautică,
în
cadrul structurilormilitare,
trebuie săfiepozi
ţionatăastfel încât săpoatăcomunica
direct
cu comandanţii şi cu persoanele de execuţie la
toate nivelurile. În acest mod, activităţile de
zbor, în contextul siguranţei aeronautice, pot fi
monitorizate permanent la orice nivel de
comandă.
Sistemul de siguranţă aeronautică nu
are atribuţii de execuţie
– rolul lui este de a
monitoriza, a raporta şi a emite recomandări
pentru activitatea de zbor şi de a reglementa
politica de siguranţă aeronautică.
Stabilireapraguluideriscminimacceptat
–
în general, siguranţa aeronautică are cel puţin
aceeaşi prioritate ca şi considerentele operaţi
onale. Chiar şi pe timp de război sau stare de
criză, trebuie respectat acest principiu dacă
dorim să păstrăm pierderile la un nivel minim
acceptabil.
Este datoria întregului personal să se
implice în prevenirea evenimentelor de
aviaţie.
Identificarea şi evitarea riscului sunt
Înacestnumăr al revistei, la rubricaSiguranţăAeronautică, văprezentămprincipiilesiguranţei
aeronautice şi un caz de catapultare involuntară.
O structură care desfăşoară activităţi aeronautice obţine un anumit nivel de siguranţă
aeronautică, prin stabilirea unor politici clare în domeniu şi prin respectarea cu stricteţe a
procedurilor.
Politicilecaracterizeazănaturaşiperformanţaorganizaţiei,
stabilindcerinţele
de bază despre cumva funcţiona organizaţia, în timp ce
proceduriledefinescmodul încare
se pun în aplicare aceste politici.
Principiile siguran]ei aeronautice
Căpitan inginer Marius MILEA
SIGURANŢA AERONAUTICĂ
CER SENIN
Nr. 3 (150)
2017
w w w . r o a f . r o
50
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE