Basic HTML Version
CER SENIN
Nr. 2 (149)
2017
w w w . r o a f . r o
38
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE
PIERDEREA TRACŢIUNII ÎN FAZA
DE DECOLARE
(reflecţii ale unui pilot)
„Un sfat de la un pilot păţit: NU adoptaţi
ideea cănu vi se poate întâmpla, cănumai altora
li se poate întâmpla. Stând în cabină cu cupola
închisă, imaginaţi-vă în situaţii critice în diferite
momente ale zborului şi simulaţi (concret)
acţiunile pe care trebuie să le executaţi. După
părerea mea, situaţia cea mai critică în care
trebuie să vă imaginaţi este cea de pierdere a
tracţiunii în decolare, la scurt timp după
desprindere. Indiferent de filmul acţiunilor pe
care îl veţi simula, prima acţiune trebuie să fie
luarea deciziei de catapultare urmată, după
pregătirea psihică pentru aceasta, de verificarea
dacă se mai poate acorda o şansă avionului.
Dacă este cazul, este simplu de anulat (sau
amânat) decizia de catapultare şi de continuare
a zborului. Dar odată luată, chiar dacă nu este
dusă la îndeplinire, decizia rămâne luată şi
execuţia ei (dacămai e cazul) se poate facemult
mai uşor. Trebuie reţinut că luarea unei astfel de
decizii necesită minimum două secunde, iar
execuţia ei necesită sub 0,5 secunde, deci cel mai
mult timp se pierde cu luarea deciziei de
catapultare şi nu în ducerea ei la îndeplinire.
Personal, odată luatădeciziade aterizare forţată,
nu am mai avut timp să mă gândesc la
catapultare, fiindpermanent ocupat cupilotarea
avionului şi cu încercările de recuperare a
tracţiunii motorului, chiar şi în situaţiile critice
din final. Din cauza faptului că în creierul uman
procesele psihice se derulează secvenţial,
neputându-se acorda atenţie decât unui singur
lucru odată, în timpul încercării de rezolvare a
unei situaţii critice la bord, procesul psihic de
luare a deciziei de catapultare este inhibat. Dacă
se acordă şanse mai întâi avionului, ulterior
poate fi prea târziu pentru a se mai putea lua
decizia de catapultare. Acordaţi-vă şanse mai
întâi vouă şi apoi prietenului vostru credincios,
avionul. Cel mai important lucru în lumea
aceasta este familia, care vă aşteaptă acasă.
Acum spun cu regret că, în acele clipe, nu am
avut timp să mă gândesc la familia mea”.
Se poate concluziona că decizia de
catapultare se ia la sol şi nu în zbor!
Cine nu este pregătit psihic pentru
această hotărâre, va ezita să o adopte
OPORTUN în zbor!
Evenimentele de aviaţie cu urmări grave,
influenţează securitatea unei naţiuni prin
faptul că pierderile de vieţi omeneşti sau
distrugereaaeronavelor, reprezintă „epuizarea”
unor resurse vitale. Conservarea acestor
resurse reprezintă o preocuparemajoră pentru
îndeplinirea cu succes a misiunilor forţelor
aeriene. Totuşi, zborurile militare includ, în
mod inevitabil, şi un element de risc, de aceea
este necesar să se pună în balanţă atât
principiile de siguranţă aeronautică, cât şi
acceptarea acelor riscuri care pot apărea pe
timpul îndeplinirii sarcinilor.
Deciziadeacceptareaunui anumit nivel
al riscului
este direcţionată către asigurarea
abordării potrivite
pentru îndeplinirea cu
succes a misiunii, printr-un
control adecvat
al riscului
pentru echipaj şi aeronavă.
Acţionând în această manieră, siguranţa
aeronautică are o contribuţie majoră în
eficienţa operaţională a forţelor aeriene.
În acest număr al revistei, la rubrica
Siguranţă Aeronautică
,
vă prezentăm reflecţiile
unui pilot privind un caz real de catapultare, precum şi câteva aspecte referitoare la
politica de siguranţă aeronautică
.
Totodată, vă informăm că începând cu data de 27
februarie 2017 a intrat în vigoare
Manualul de Siguranţă Aeronautică – F.A./Av.-16,
care stabileşte politici, principii şi proceduri referitoare la siguranţa aeronautică şi care
se aplică pe timpul desfăşurării activităţilor aeronautice, în toate fazele de desfăşurare
a acestora: planificare, pregătire, conducere, executare şi analiză/evaluare.
Politica de siguran]^ aeronautic^
Căpitan inginer Marius MILEA
Psiholog Valentin HALMAGIU
SIGURANŢA AERONAUTICĂ