Generalul în retragere Aurel Niculescu s-a stins din viaţă marţi, 10 martie 2015, la vârsta de 91 de ani.
S-a născut la Galaţi, la 20 ianuarie 1924, în familia maistrului militar Marin Niculescu din Marina Fluvială Română. Încă de când era elev al liceului „Vasile Alecsandri” din oraşul natal, s-a înscris la şcoala de zbor din Roşiorii de Vede, unde în vara anului 1942 a obţinut brevetul de pilot civil la manşa avionului „Fleet”. După susţinerea bacalaureatului, în iunie 1944, s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie. A fost avansat sublocotenent la 1 iunie 1946 şi primii ani ai carierei şi i-a petrecut ca instructor de zbor în cadrul aceleiaşi instituţii.
În 1952 a absolvit Academia Militară şi a fost numit şef de stat major al Diviziei 66 Aviaţie Vânătoare de la Craiova, care tocmai primea în înzestrare avionul cu reacţie MiG-15. Un an mai târziu a fost mutat pe aceeaşi funcţie la Divizia 68 Aviaţie Asalt de la Braşov, înzestrată cu aparate Il-10. A fost o mutare care i-a folosit atât pe plan profesional, dar şi personal: la Braşov, a cunoscut-o pe Maria, cea care i-a devenit soţie.
În primăvara anului 1955 s-a aflat la Timişoara, pe aerodromul Giarmata, unde a făcut trecerea pe avionul MiG-15, iar în noiembrie acelaşi an a fost numit comandant al Diviziei 66 Aviaţie Vânătoare. A rămas în această funcţie cinci ani, având în subordine trei regimente înzestrate cu avioane reactive de tipul MiG-15, MiG-17 şi MiG-19. Principala misiune a marii unităţi pe care o conducea era apărarea sudului României în regiunea Olteniei.
Generalul în retragere Aurel Niculescu a îndeplinit, în perioada 1961-1970, funcţia de comandant al Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie. Lui Aurel Niculescu i se datorează, printre altele, intrarea în înzestrare, în a doua jumătate a anilor ’60, a avionului cu reacţie de şcoală Aero L-29. L-a ales pentru că „… era un aparat de zbor bine calculat, cu o stabilitate foarte bună”.
Generalul-maior Aurel Niculescu a atins apogeul carierei în anii ’70, când a fost, mai întâi, comandant al aviaţiei militare din cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (1970-1977) şi primul comandant al Comandamentului Aviaţiei Militare (mai-iunie 1977). În această calitate, a fost şeful Comisiei de omologare a avionului reactiv românesc IAR-93.
Cariera militară şi-a încheiat-o în 1983, după o importantă misiune în Africa; Din ianuarie 1981 şi până în decembrie 1982 a fost conducătorul grupului de români care a pus bazele Şcolii de zbor de la Negage, Angola.
Generalul în retragere Aurel Niculescu, a fost, în anii pensiei, un membru activ al Asociaţiei Române pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii şi un interlocutor plin de farmec, cu o vastă experienţă profesională, care, zâmbind, mai strecura şi câte un sfat, aşa cum fac de obicei oamenii mândri de trecutul lor: „Niciodată pilotul nu trebuie să-şi imagineze că are avionul la degetul mic şi că ştie toate secretele pilotajului. Eu întotdeauna m-am urcat în avion – nu cu frică – dar cu respect şi cu multă grijă. Ultimul zbor l-am făcut la 15 decembrie 1982, în Angola. Şi atunci m-am urcat în avion cu aceleaşi sentimente, cu toate că aveam atâta experienţă. Niciodată nu am spus: zborul este un fleac. Zborul este o artă şi o ştiinţă!”.
Prin dispariţia generalului Aurel Niculescu, aviaţia militară pierde nu numai un om de o deosebită valoare, pierde un erou şi un simbol al luptei pentru valorile umane.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
