SCURT ISTORIC AL ACADEMIEI FORȚELOR AERIENE „HENRI COANDĂ”
La 7/20 noiembrie 1909, avocatul brăilean Mihail Cerchez, originar din Bârlad, a înregistrat la Tribunalul din Ilfov, împreună cu alte 29 de persoane, actul de constituire a primei instituţii civile destinate formării personalului aeronavigant, denumit „Contract de societate”, prin care se urmărea punerea în aplicare a scopului urmărit de societatea pe acţiuni, respectiv „exploatarea locomoţiunii aeriene sub toate formele. În ziua de 9 iulie 1911, sublocotenentul Ştefan Protopopescu a trecut examenul de brevetare, obţinând brevetul cu nr. 1 de pilot militar[1].
Cea de-a doua şcoală civilă de pilotaj a fost înfiinţată în luna iulie 1911, la Cotroceni, de prinţul George Valentin Bibescu, posesor al brevetului internaţional de pilot nr. 20, eliberat de Aeroclubul Franţei, care, animat de aceleaşi sentimente ca şi Mihail Cerchez, dorea să pregătească piloţi militari şi civili atât de necesari ţării. La 23 iulie/4 august a fost brevetat sublocotenentul Nicolae Capşa, care a obţinut brevetul militar de pilot cu nr. 4[2].
Prin Înaltul Decret nr. 1953 din 27 martie/8 aprilie 1912, sub semnătura regelui Carol I, contrasemnat de ministrul de război, conservatorul Nicolae Filipescu, s-a înfiinţat la Bucureşti, pe aerodromul de la Cotroceni, începând cu data de 1 aprilie, Şcoala Militară de Pilotaj şi Parcul de Aviaţie din subordinea Direcţie 4 Geniu – Batalionul de Căi Ferate*.
La 23 aprilie/5 mai 1912 prinţul George Valentin Bibescu a fondat Liga Naţională Aeriană, persoană juridică al cărei scop era definit încă în articolul 1 al statutului de înfiinţare: „Se înfiinţează în Bucureşti sub denumirea Liga Naţională Aeriană, sub preşedinţia de onoare a principelui Ferdinand al României, o societate cu caracter patriotic, al cărei scop este de a înzestra Armata Română cu aeroplane, treptat şi în măsura mijloacelor disponibile. Durata societăţii este nelimitată. Mijloacele materiale provin din donaţii şi subscripţii publice…”[3].
Liga Naţională Aeriană a înfiinţat o şcoală de pilotaj – cea de-a patra, în ordinea apariţiei lor – şi un nou aerodrom la Băneasa, peste drum de actualul aeroport.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 3199 din 18/30 aprilie 1913, regele Carol I al României a promulgat Legea de organizare a aeronauticii militare, dezbătută și aprobată anterior de Parlamentul României [4].
Prin Decizia ministerială nr. 27 din 6/19 ianuarie 1915 s-a aprobat înfiinţarea, pe lângă cele două centre de pregătire ale aviaţiei de la Cotroceni şi Băneasa, Şcolile de aviaţie pentru pregătirea şi formarea observatorilor şi piloţilor necesari artileriei în operaţiuni, cu începere din data de 12/24 ianuarie 1915. Pentru realizarea acestui scop, prin Decizia ministerială nr. 52 din 3/15 februarie 1916, s-a aprobat înfiinţarea Cursului pentru formarea observatorilor aerieni în mai multe serii, cu durata de 30 de zile pentru fiecare serie, activitate care era coordonată direct de Corpul de Aviaţie. Prima serie a fost formată din 9 maiori şi 14 căpitani, toţi absolvenţi ai Şcolii Superioare de Război[5].
Prin decizia ministerială nr. 207 din 17/30 mai 1916 s-a înfiinţat Şcoala de aviaţie de antrenament şi perfecţionare de la Pipera, care, şi-a diversificat activitatea, pregătind şi „…bombardieri şi ochitori necesari aviaţiei militare, recrutaţi din rândul gradelor inferioare, care să aibă cursul primar complet şi să voiască a servi în Corpul de Aviaţie ca personal navigant…”[6].
După evacuarea capitalei sub presiunea Puterilor Centrale, în toamna anului 1916, Școala de aviație a fost dislocată pentru scurte perioade de timp la Tecuci, Bârlad, Botoșani.
Pentru degajarea garnizoanei Iaşi şi asigurarea unor condiţii mai bune pentru desfăşurarea activităţii de zbor, la 1 iulie 1918, Şcoala de Pilotaj a fost redislocată pe aerodromul Tecuci[7].
Prima instituţie de învăţământ de aviaţie în România Mare şi-a reînceput activitatea la 1 august 1918, la Tecuci, sub denumirea de Grupul 4 Aviaţiune Instrucţiune, în conformitate cu Ordinul de comandament nr. 12 din 31 iulie 1918 al Direcţiei Aeronauticii din Ministerul de Război[8]. Sistemul învăţământului de Aeronautică a fost reorganizat, Grupul 4 Aviaţie Instrucţie fiind transformat în Centrul de Instrucţie al Aviaţiei, pe locaţia Tecuci. Actul de naştere a acestei noi instituţii de învăţământ l-a constituit Ordinul de Comandament nr. 21 din 16 iunie 1920[9] şi Referatul Direcţiei Aeronautice nr. 1910 din 4 iulie 1920, prin care se ordona ca elevii reuşiţi la concursul organizat la sediul Direcţiei Aeronautice Bucureşti pentru Şcoala de Pilotaj, să se prezinte la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de la Tecuci pe data de 20 iulie 1920[10].
Cu Înaltul Decret Regal nr. 3578 din 13 decembrie 1927 s-a înfiinţat la Buzău, începând cu data de 1 octombrie 1927, Şcoala de perfecţionare pentru piloţi de avioane de război, cu scopul de a desăvârşi instrucţia piloţilor de avioane pentru a pilota avioane de război[11].
Pentru pregătirea personalului din structurile de apărare contra aeronavelor la 1 aprilie 1938 s-a înființat Centrul de Instrucție al Apărării Contra Aeronavelor, dislocat în cazarma Ghencea din București, iar la 10 decembrie 1939 în structura acestuia s-a înființat Școala de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană[12].
Potrivit Instrucţiunilor nr. 2100 din 25 ianuarie 1941, pentru reorganizarea şi funcţionarea Aeronauticii, învăţământul de Aeronautică era coordonat şi condus pentru aviaţie, de Comandamentul Şcolilor şi Centrelor de Instrucţie ale Aeronauticii, cu reşedinţa la Bucureşti, iar de Artilerie Antiaeriană de Comandamentul Apărării Antiaeriene[13].
Potrivit Hotărârii Guvernului României nr. 190/1991, transmisă de Marele Stat Major cu Dispoziţia nr. S.B. 3/989 din 8 aprilie 1991, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Aviaţie „Aurel Vlaicu” a fost transformată în Institutul Militar de Aviaţie „Aurel Vlaicu”, iar Școala Militară de Ofițeri Activi de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație „Leontin Slăjan” în Institutul Militar de Artilerie și Rachete Antiaeriene „General Bungescu” și Institutul Militar de Radiolocație „Avram Iancu”.
Anul 1995 a reprezentat un moment de profunde transformări la nivelul învăţământului universitar militar. La 15 iulie 1995, prin Hotărârea de Guvern nr. 616/1995, în conformitate cu Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 42 din 13 iunie 1995 privind „Concepţia reformei învăţământului militar“ şi în baza O.G. al ministrului apărării naţionale nr. 26 din 4 iulie 1995, începând cu data de 15 iulie 1995 s-a constituit Academia Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene (ulterior Academia Forțelor Aeriene), instituţia fiind constituită prin transformarea Institutului Militar de Artilerie şi Rachete Antiaeriene „General Bungescu” din Braşov și comasarea celor trei institute militare de învățământ din Forțele Aeriene Române pe locația Brașov.
Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” este continuatoarea școlilor militare și civile aeronautice înființate în țara noastră la începutul secolului XX și a preluat frumoasele tradiții ale primei instituții moderne de învățământ aeronautic pentru formarea ofițerilor din România Mare, Şcoala Pregătitoare de Ofițeri Activi a Aeronauticii, înființată prin Înaltul Decret Regal nr. 3761 din 10 noiembrie 1924.
Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” este instituția unicat de învățământ superior militar din România, acreditată național, având misiunea fundamentală de formare și dezvoltare profesională a ofițerilor licențiați în armele de bază ale Forțelor Aeriene Române, aviație, rachete și artilerie antiaeriană, radiolocație și război electronic, în vederea încadrării tuturor structurilor aeriene din Sistemul de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională.
[1] Arhivele Statului Major al Forțelor Aeriene (în continuare ASMFA), Registrul de brevete de pilot aviator militar, p. 1;
[2] Idem;
* Art. I prevedea: „Pe ziua de 1 aprilie 1912…se creează una şcoală şi un parc de aviaţiune, cu reşedinţa la Bucureşti, depinzând ca administraţie şi comandament de batalionul de căi ferate, iar din punct de vedere tehnic de inspectorul general al geniului”(„Monitorul Oastei”, nr. 20 din 15 aprilie 1912).
[3] Monitorul Oficial, nr. 24 din 3 mai 1912.
[4] Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Înalte Decrete Regale, Legea pentru organizarea Aeronauticei-1913, fond Inspectoratul General al Aeronauticii, dosarul nr. 8, f. 5-8.
[5] A.M.R., fond Direcţia 3 Artilerie, dosar 255, f. 57.
[6] A.M.R., fond Direcţia 4 Geniu, dosar 509, f. 5.
[7] Iordache, comandor (r), Constantin, Pruia, comandor (r) Aurel, Despre învăţământul aeronautic din România, Redacţia publicaţiilor pentru România, Bucureşti, 2009, p. 48.
[8] A.M.R., fond Direcţia Aeronautică, dosar 97, f. 11.
[9] A.M.R., fond Şcoala Militară de Pilotaj Tecuci, dosar 439, f. 121.
[10] A.M.R., fond Direcţia Aeronautică, dosar 253, f. 353.
[11] Ibidem, f. 33.
[12] Înaltul Decret Regal nr. 1725 din 06.05.1938;
[13] A.M.R., fond 1376, dosar , f. 305.
