CONVENȚIA DE ARMISTIȚIU ȘI TRATATUL DE PACE DE LA PARIS
În condiţiile în care trecerea României de partea Naţiunilor Unite s-a făcut înaintea semnării Convenţiei de Armistiţiu, care să consemneze drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, aspiraţia Moscovei de a stăpâni bazinul Mării Negre şi sud-estul continentului european, constantă a politicii externe ruseşti şi apoi a celei sovietice, s-a manifestat cu preponderenţă. Sovietizarea şi comunizarea României au urmat drumul de-acum bine cunoscut. Convenţia de Armistiţiu şi hotărârile Conferinţei de Pace de la Paris au frânt năzuinţa românilor pentru o viaţă democratică şi constituţională.
FORȚELE AERIENE REGALE ROMÂNE SUB INCIDENȚA CLAUZELOR CONVENȚIEI DE ARMISTIȚIU A ROMÂNIEI CU NAȚIUNILE UNITE
Convenţia de Armistiţiu a României cu Naţiunile Unite s-a semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944. În baza acesteia, armatele acestor ţări au devenit oficial aliate. Analizând prevederile convenţiei, observăm că, prin conţinut, ea a reprezentat un adevărat tratat de pace, fixând statutul internaţional al ţării până la semnarea Tratatului de Pace de la Paris, supraveghind toate domeniile vieţii economice, politice, administrative şi militare ale ţării, Convenţia de Armistiţiu cuprindea în text referiri cu aspect militar, la articolele 1, 2 (cu anexă), 3 (cu anexă), 5, 7 şi 9.
Acţionând în afara literei şi spiritului Convenţiei de Armistiţiu, Comisia Aliată de Control (sovietică) a impus, după multe presiuni, Protocolul militar din 26 octombrie 1944, care a vizat, practic, destructurarea Armatei Române rămase în interior, cu un efectiv total de 120.000 de oameni. Din cadrul aeronauticii, până la 3 decembrie 1944, a fost desfiinţat C.3.A.R. (5 comenzi de grup şi 38 de escadrile de aviaţie şi 9 divizioane, 43 de baterii de artilerie antiaeriană).
În mai 1945, în structurile armatei operative de pe front a fost introdus aparatul politic, iar în iulie 1945, înaintea sosirii în garnizoanele de pace a diviziilor române şi a C.1.A.R. care luptaseră pe front, a fost adusă în ţară cea de-a doua divizie de voluntari români, constituită din prizonieri pe teritoriul URSS, divizia „Horia, Cloşca şi Crişan“(prima fusese divizia „Tudor Vladimirescu“). Scoaterea elementelor de valoare din cadrele oştirii s-a făcut de către Guvernul Dr. Petru Groza prin Legea nr. 186 din aprilie 1945, prin care Armata a fost pusă în slujba Partidului Comunist din România. Nesiguranţa în cariera militară a slăbit entuziasmul, autoritatea, caracterul şi, mai ales, a lovit marile personalităţi militare.
În ceea ce priveşte controlul aeronauticii, conform articolului 3, s-a constituit Comisia Interaliată de Control al Traficului Aerian (C.I.C.T.A), care a funcţionat la S.M.A. În cadrul efortului economic al aplicării Convenţiei de Armistiţiu a României cu Naţiunile Unite, sectorul aerian a pus la dispoziţia Înaltului Comandament Sovietic, în orice moment şi pe orice aerodrom de escală, prioritate în facilităţile de transport pentru aeronavele civile şi militare ale aviaţiei sovietice şi a menţinut în teritoriu aerodromurile Mizil şi Ziliştea, pentru materialele aeronautice strânse şi virate URSS în temeiul Convenţiei de Armistiţiu.


