Campania din Vest a Armatei Române, în care Forţele Aeriene Regale Române au luptat împotriva aviaţiei Axei între 9 septembrie 1944 şi 12 mai 1945, a avut trei etape impotante: 1) Forţele Aeriene Regale Române sub Comandament Militar Naţional în perioada 23 august – 9 septembrie 1944; 2) Contribuţia Forțelor Aeriene Regale Române la eliberarea Transilvaniei (9 septembrie – 25 octombrie 1944); 3) Acţiunile Forțelor Aeriene Regale Române alături de aviaţia sovietică pe Frontul din Ungaria şi Cehoslovacia şi întoarcerea Corpului 1 Aerian Român în ţară.
La începutul Campaniei din Vest, s-au hotărât importante numiri la comanda Forţelor Aeriene Regale Române. Astfel, la S.S.A., la 23 august 1944, a fost numit gl. av. Ermil Gheorghiu, urmat, la 5 noiembrie 1944, de gl. av. Gheorghe Vasiliu, iar la 5 martie 1945, de gl. av. Emanoil Ionescu. Ca şef al S.M.A., la 22 noiembrie 1944, gl. Gheorghe Gârleanu a fost înlocuit de gl. Ramiro Enescu.
Situația României la 23 august 1944
Situaţia militară pe Frontul de Est era din ce în ce mai dificilă în vara anului 1944. Până în seara de 21 august 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean au lărgit ruptura realizată (65 km) şi au pătruns 40 de km în adâncime. Cu toate măsurile luate, forţele germane şi române nu au reuşit să oprească înaintarea inamicului. Luptând cu toată energia pentru apărarea ţării în faţa inamicului sovietic, Armata Română a aflat despre ieşirea României din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Aliate în seara zilei de 23 august 1944, la orele 22.35, în urma radiodifuzării „Proclamaţiei către ţară a regelui Mihai I“. Aceasta preciza că, din acel moment, „încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite.“
Armata a răspuns rapid noii orientări politice şi militare a ţării, încetând într-o situaţie militară extrem de complexă acţiunile militare împotriva forţelor sovietice, desprinzându-se din dispozitivul german. A fost un eveniment unic în desfăşurarea celui de-al Doilea Război Mondial. Reuşita s-a datorat convingerii majorităţii militarilor că în acele momente dramatice pentru ţară, în care România trebuia să suporte concomitent puternica ofensivă sovietică pe front şi bombardamentele necruţătoare ale aviaţiei anglo-americane în zona de interior, războiul dus alături de Germania nu mai avea sens.
Evenimentele de la 23 august 1944 au pus capăt acţiunilor Armatei Române pe Frontul de Est şi au condus România în tabăra Naţiunilor Unite. Contribuţia României la efortul Alianţei, la momentul trecerii de partea acesteia, consta în 1.100.000 de militari, 50 de divizii operative şi de instrucţie, 71 de nave maritime şi fluviale mai importante, 71 de escadrile de aviaţie cu 1.646 de avioane din care 508 de luptă, Armata Română devenind a patra forţă militară ce lupta contra militarilor Axei.
La acea dată, forţele Aeronauticii Române se aflau retrase în interiorul graniţelor. Aviaţia operativă includea două corpuri aeriene: C.1.A.R., comandat de gl. Emanoil Ionescu, era retras, cu 30 de escadrile de aviaţie – 249 avioane, şi C.3.A.R., comandat, în perioada la care ne referim, de gl. av. Gheorghe Vasiliu (18 august – 5 noiembrie 1944), ce a funcţionat în perioada 18 august – 3 decembrie 1944 cu 20 de escadrile de aviaţie – 165 de avioane, 22 de hidroavioane şi 12 planoare, Flotila 3 Vânătoare (strălucit reprezentată de Grupurile 7 şi 9 Vt., ce au primit misiunea de acoperire aeriană a Capitalei), Comandamentul Aero-Marină, Comandamentul Aero-Nistru, Comandamentul Artileriei Antiaeriene, Comandamentul Apărării Pasive, toate având în subordine unităţile aferente; alte formaţiuni de luptă şi servicii (aerostaţia, paraşutiştii, transmisiunile aero, geniul aero, unităţi de învăţământ). Situaţia Forțelor Aeriene Regale Române pe frontul din Moldova era stabilizată.
