În anul 1941, aviaţia sovietică a acţionat intens asupra teritoriului României, îndeosebi în primele două luni de război, slăbind în intensitate pe măsură ce operaţiile trupelor terestre s-au deplasat spre est. După căderea Odessei (16 octombrie 1941), incursiunile aeriene sovietice s-au rezumat la recunoaşteri pe litoral pentru descoperirea convoaielor. În perioada 22 iunie – 31 decembrie 1941, asupra teritoriului României, aviaţia sovietică a efectuat 2.651 de incursiuni cu 7.817 avioane de diferite categorii (vânătoare, bombardament) şi tipuri.
Deasupra teritoriului naţional, aviaţia de vânătoare şi artileria antiaeriană au doborât 120 de avioane inamice. Au fost lansate asupra teritoriului României 7.308 bombe, din care 4.355 explozive (435 t) şi 2.953 incendiare (60 t), mai ales asupra punctelor sensibile Constanţa, Sulina, Iaşi, Valea Prahovei, Bucureşti. Procentul de bombe explodate a fost apreciat la circa 50%. Efectele bombardamentelor: 520 de morţi, 820 de răniţi; 478 de locuinţe distruse şi 1.217 avariate.
În anul 1942, după o activitate mai redusă în primele trei luni ale anului, inamicul aerian sovietic a reluat bombardamentele, începând cu data de 2 aprilie, dar cu o intensitate mult scăzută faţă de anul precedent. Au fost efectuate 81 de raiduri aeriene, cu un total de 134 de avioane, fiind lansate 376 de bombe, din care 352 explozive şi 24 incendiare, fapt ce echivalează cu 35,2 tone bombe explozive şi 0,5 tone bombe incendiare. Efectele bombardamentelor: 31 de morţi, 60 de răniţi; 32 de locuinţe distruse şi 68 avariate.
La 5 iunie 1942, S.U.A. au declarat război României, iar la 12 iunie 1942, aviaţia americană a efectuat primul raid de bombardament asupra zonei Ploieşti – Prahova, cu gruparea de aviaţie „Halpro“, după numele colonelului aviator american Harry Halverson, care a pregătit misiunea. Gruparea „Halpro“ a decolat din Florida în luna mai 1942, cu scopul de a bombarda oraşul Tokio. Zborul celor 23 de bombardiere Consolidated B-24 Liberator spre Tokio s-a oprit la Khartum, în Sudan, unde li s-a schimbat misiunea, bombardarea Ploieştiului, la acea dată sursa cea mai bogată în benzină şi produse petrolifere pentru Germania. La 11 iunie 1942, orele 22.30, Gruparea „Halpro“ a survolat Turcia până la Constanţa, de unde s-a îndreptat spre Ploieşti, pe care l-a bombardat de la o înălţime de circa 4.000 m, şi alte 13 localităţi din sudul ţării: Constanţa, Sulina, Buzău, Râmnicu Sărat, Ciulniţa, Bucureşti, Ploieşti, Berceni, Strejnic, Teişani ş.a., ultimile patru pe Valea Prahovei, după care s-a înapoiat spre baza de plecare. Misiunea „Halpro“ a fost un fiasco sub raport militar. Patru avioane au ajuns la baza din Habbania, 3 pe alte aeroporturi în Irak, 2 la Alep în Siria şi 4 în Turcia, unde echipajele lor au fost internate. Unul dintre avioanele aterizate la Izmir (Turcia) avea avarii la motoare şi carlinga ciuruită de gloanţe. Ca urmare, misiunea „Halpro“ a fost considerată „misiune de tatonare“.
Raidul aerian al colonelului Halverson din 12 iunie 1942 – primul atac al forţelor aeriene americane asupra Europei şi, evident, asupra României – a demonstrat posibilitatea unor bombardamente la mari distanţe, în inima Europei, şi de pe alte baze decât cele din Marea Britanie sau de dincolo de Nistru. Pentru forţele Axei, dar mai ales pentru România, acest atac a fost un important semnal de alarmă ale cărui consecinţe se vor materializa în sporirea forţei combative de apărare antiaeriană a zonei Ploieşti – Prahova şi nu numai.
