Evacuarea trupelor germane și române din Crimeea (nume de cod: „Acțiunea Adler“) a fost una dintre marile operații militare aeronavale din anii celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta s-a desfășurat între 15 aprilie și 12 mai 1944 sub presiunea forțelor inamice (terestre, aeriene, navale-submarine), care la 9 aprilie 1944 au declanșat ofensiva de recucerire a Crimeei. La acea dată, în peninsula Crimeea se găseau, ca forțe române, 65.083 de oameni (2.433 de ofițeri, 2.423 de subofițeri, 60.227 de trupă), precum și 27.472 de cai, 1.811 autovehicule, inclusiv motociclete, 7.650 de trăsuri hipo, 206 tunuri, 293 de tunuri antitanc, 12 tancuri. Toate aceste forțe erau grupate în 2 comandamente de corp de armată (Corpul de Munte și Corpul de Cavalerie), care subordonau Diviziile 1, 2, 3 Munte, respectiv Diviziile 6, 9 Cavalerie, 10 și 19 Infanterie.

Potrivit planului „Adler“, acțiunea de evacuare a trupelor din Crimeea a fost sprijinită de forțe aeriene preponderent germane, dar și române, organizate, în principal, pe trei mari tipuri de misiuni: a) lovituri aeriene asupra inamicului terestru și aerian pentru a permite retragerea trupelor în dispozitivul de apărare al Sevastopolului; b) transporturi aeriene Sevastopol (ulterior Hersones) – Constanța sau alte aerodromuri din România; c) însoțirea convoaielor maritime Sevastopol-Constanța.

Conform ordinului S.M.A. nr. 40027/T din 1 aprilie 1944, Comandamentul Forțelor Aeriene a fost însărcinat cu organizarea Corpului 2 Aerian Român (C.2.A.R.), care a devenit operativ la 7 aprilie 1944, preluând toate forțele aeriene aflate în bazele din țară, Comandamentul Aero-Marină, precum și unitățile Comandamentului Aero-Nistru, acesta din urmă fiind creat la 14 noiembrie 1943, cu scopul de protecție a litoralului maritim și a convoaielor pe mare. C.2.A.R. cuprindea un total de 51 de unități, inclusiv bazele și atelierele, între care: 2 escadrile de recunoaștere, 3 escadrile de legătură, 10 escadrile de observație, inclusiv Escadrila 20 Observație, 4 grupuri de bombardament, 2 grupuri de vânătoare, unitățile Comandamentului Aero-Marină. Cum aviația germană însoțea convoaiele pe ruta Sevastopol – Constanța, circa 150 km (cât le permitea raza de acțiune), aceste convoaie erau preluate în apropierea litoralului maritim românesc de către unitățile C.2.A.R., îndeosebi de Flotila de Hidro­aviație și Grupul 4 Vânătoare.

Potrivit datelor germane, pe calea aerului s-au transportat din Crimeea: 16.387 de răniți români și germani, 5.070 de soldați valizi români și germani, în total 21.457. Cum pe aerodromurile de la Constanța au fost aduși cei 8.297 de evacuați, preluați (înregistrați, deratizați, repartizați la centre de refacere etc.) de organizația Tomis, în cadrul „Operațiunii 60.000“, rezultă că 13.160 de oameni au fost transportați pe alte aerodromuri din România. Fără îndoială, atât sub aspect general uman, cât și strict militar, evacuarea Crimeei constituie unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria celui de-al Doilea Război Mondial.