La sfârşitul lunii septembrie 1942, mijloacele Aeronauticii Române pe zona de operaţii militare Stalingrad şi Cotul Donului cuprindeau 26 de escadrile de aviaţie (6 de vânătoare, 2 de vânătoare-bombardament, 7 de bombardament, 6 de observaţii, 2 de recunoaştere, 2 de transport, 1 sanitară), precum şi mijloace de apărare antiaeriană, repartizate la G.A.L., Aeronautica Armatei 3, Aeronautica Armatei 4, Brigada 4 A.A. (cu 21 de baterii a.a.), Regiunea Aeriană Înaintată (2 baze regionale înaintate, 5 ateliere mobile, 2 coloane de transport auto), 1 Grup aerotransport/escadrilă sanitară, Comandamentul Geniu Aeronautic (1 batalion exploatare, 1 batalion construcţii linii, 1 companie balizaj), 1 Serviciu meteorologic şi Serviciul de pândă şi alarmare cu 1 baterie pândă radio română (în zona Armatei 3 Române) şi 1 companie pândă germană cu 6 posturi de pândă, 2 aparate radar tip Freya şi 3 aparate radar tip Würzburg.
În perioada premergătoare bătăliei de la Cotul Donului (până la 19 noiembrie 1942), aviaţia de luptă a G.A.L. a executat misiuni în sprijinul direct al acţiunilor de luptă ale Armatei 6 Germane în ofensiva asupra Stalingradului şi în defensiva acestei Armate pe frontul de Nord, între Volga şi Don, în sprijinul direct al operaţiunilor de apărare ale Armatei 3 Române în special în ultima decadă a lunii octombrie 1942, la solicitarea Cartierului General al Aerului Român şi cu acordul Flotei 4 Aeriene Germane, în sprijinul indirect al acţiunilor militare ale Armatei 6 Germane şi Armatei 3 Române prin bombardarea comunicaţiilor din zona Mihailova-Rakova-Olhovka către frontul acestor armate. Cu totul remarcabilă a fost activitatea aviaţiei de vânătoare în această perioadă, distingându-se prin profesionalism ridicat şi metode de întrebuinţare în luptă (îndeosebi la însoţirea aviaţiei de bombardament) ingenioase şi sigure (în termeni actuali, moderne).
În perioada 1 septembrie – 19 noiembrie 1942, activitatea aviaţiei sovietice a fost deosebit de intensă pe frontul de la Stalingrad şi Cotul Donului. Contraofensiva sovietică din 19 noiembrie 1942 a fost precedată de atacuri ale aviaţiei de bombardament asupra aerodromurilor române şi germane.
La 18 noiembrie 1942, forţele sovietice se aflau în dispozitivul operativ gata de atac. În sectorul nordic, centrul de greutate se afla la gruparea de izbire a Frontului de Sud-Vest. Această grupare de izbire avea misiunea ca, pornind din capetele de pod de la sud-vest Serafimovici şi vest Kleţkaia, să străpungă poziţiile Armatei 3 Române şi să înainteze pe direcţia sud-est către Kalaci, unde, în cea de-a treia zi, urma să aibă loc joncţiunea cu elementele înaintate ale frontului de la Stalingrad.



