În baza Legii nr. 938 din martie 1939, luase fiinţă Serviciul General de Pândă şi Alarmă, ce urma să fie dotat cu 6 staţii de radiolocaţie de producţie germană (trei Freya şi trei Würzburg). Ulterior, acest serviciu de supraveghere a spaţiului aerian a fost reorganizat pe 28 de zone de apărare antiaeriană.

În urma intensificării bombardamentelor executate de aviaţiile aliate, după intrarea României în al Doilea Război Mondial, începând cu anul 1942, comandamentele german şi român au ajuns la o înţelegere privind constituirea în comun a unui Comandament al aviaţiei de vânătoare de noapte la Otopeni, având în ţară un Grup (3 escadrile), subordonat Flotilei Aeriene Germane cu baza în Grecia (comandant gl.av. A. Galland). Grupul avea alocată în România baza de la Ziliştea-Boboc. De aceea, din anul 1942, la Otopeni, Herăstrău şi Ziliştea-Boboc, au fost instalate primele subunităţi de radiolocaţie din România, dotate fiecare cu cele două tipuri de staţii de radiolocaţie germane.