Înainte de intrarea României în război, apărarea antiaeriană a Capitalei a fost încredințată „Serviciului apărării Capitalei contra atacurilor aeriene“, condus de cpt. Gheorghe Ciurea. Acest serviciu făcea parte din Comandamentul Cetății București, subordonat Corpului 2 Armată.

Simțindu-se nevoia unei comenzi şi răspunderi unice pentru apărarea antiaeriană, în ziua de 15 august 1916, a luat fiinţă prima unitate, denumită „Corpul Apărării Antiaeriene“, în compunerea căreia – pentru apărarea Bucureştiului – erau 6 baterii a câte 4 tunuri de calibru 75 mm, 8 secţii de mitraliere, 12 secţii de proiectoare de 90 cm şi 22 de posturi de observare. Pentru observarea îndepărtată şi înştiinţare, erau 22 de posturi (a câte 8 militari) dispuse la 50-60 km în jurul Capitalei, la: Putineiu, Frăţeşti, Toporu, Drăgăneşti, Prundu, Greaca, Hotarele, Goştinari, Budeşti, Comana, Călugăreni, Bila, Letca Nouă, Vida-Cartojani, Clejani, Crevedia, Sohatu, Pârlita, Titu, Bilciureşti, Ţigăneşti, Moviliţa. În afara acestora, mai exista o reţea de informare prin prefecturile capitalelor de judeţ. Toate posturile erau dotate cu mijloace telefonice necesare înștiințării asupra direcției avioanelor inamice, încă de la trecerea frontierei.