CONRAD HAAS este considerat astăzi unul dintre părinţii îndepărtaţi ai astronauticii, pentru că a fost primul care a gândit şi a realizat în anul 1529 o rachetă cu mai multe trepte. Aceasta avea atât o funcţie distractivă, de artificiu, cât şi o destinaţie militară. Proiectul rachetei cu trei trepte era realizat din trei corpuri diferite ca dimensiuni, din hârtie şi lemn. Erau apoi umplute cu pulbere şi introduse unul în celălalt. Legătura dintre trepte se făcea printr-un fitil. La sfârşitul operaţiunii, erau încleiate la capăt, li se lipea un vârf conic din hârtie, apoi erau fixate pe o nuia. Aşadar, noutatea absolută a soluţiilor tehnice realizate de Conrad Haas constă în faptul că acesta a gândit pentru prima dată în lume că, pentru a se ridica, din ce în ce mai sus, cea mai potrivită soluţie este realizarea treptelor energetice care consumă atât combustibilul acestor recipiente, cât şi pe cel al învelişului lor, soluţie adoptată şi pentru realizarea zborurilor aerospaţiale.
TRAIAN VUIA şi-a manifestat pasiunea pentru zbor încă din copilărie, când a început să construiască şi să înalţe zmee. În adolescenţă, a urmat cursurile liceului din Lugoj, unde a căpătat primele noţiuni de fizică şi de mecanică. Studiile superioare şi le-a făcut la Budapesta, unde a urmat ştiinţe juridice. A profesat câţiva ani ca avocat la Lugoj, iar o parte a timpului liber şi-a dedicat-o conceperii unui aparat de zbor (aeroplan-automobil). Pe 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, şi-a testat aeroplanul denumit „Aeroplanul-automobil Vuia 1“, pe care l-a pilotat, deschizând calea mijloacelor de zbor mai grele decât aerul: avioanele. Aparatul său de zbor a rulat, a decolat şi a aterizat doar prin mijloace proprii (spre deosebire de biplanul fraţilor Wright, care a zburat pentru prima dată în decembrie 1903, monoplanul lui Vuia a avut roţi). Chiar dacă a fost un zbor scurt, de doar 12 metri, la o înălţime de circa un metru, acesta poate fi considerat: primul zbor mecanic din Europa; primul zbor din lume al unui monoplan; primul zbor mecanic complet din lume al unui aparat mai greu decât aerul. A proiectat şi construit, în 1918, elicopterul experimental „Vuia nr. 1“, testat în 1920 pe terenul de zbor Juvissy. Al doilea elicopter a fost proiectat şi construit de Traian Vuia în 1921. „Vuia nr. 2“ avea aceleaşi dimensiuni şi caracteristici structurale ca primul elicopter şi a fost testat în 1925. Astăzi, Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene Române de la Ziliştea-Boboc, Buzău, îi poartă numele.
La 24 octombrie 1909, AUREL VLAICU a venit la Bucureşti, pentru a obţine sprijinul guvernului român în vederea realizării unui avion de concepţie proprie. Aici, cu ajutorul lui Octavian Goga, a fost angajat ca inginer la Arsenalul Armatei. Din luna noiembrie 1909, a început să realizeze piesele componente ale avionului, aparatul fiind gata la începutul lunii iunie 1910.
Primul zbor al unui avion proiectat si construit în România a avut loc la 17 iunie 1910. Succesul îi surâdea lui Vlaicu din toate părţile. Mai avea un singur lucru de împlinit, ca să se declare mulţumit: zborul peste munţi, pentru a stabili o punte aeriană între românii dintre cele două flancuri ale Carpaţilor. De aceea, la 13 septembrie 1913, a încercat traversarea munţilor. După escala din satul Băneşti, ajungând la o înălţime de circa 30 de metri, avionul s-a dezechilibrat şi s-a prăbuşit, acoperind sub sfărâmăturile sale trupul celui care îl crease. Această grea pierdere a îndurerat profund întregul popor român. Astăzi, Baza Aeriană Boboc (moştenitoarea şi continuatoarea Şcolii Militare de Pilotaj create la 1 aprilie 1912), îi poartă şi-i cinsteşte numele.
În toamna anului 1910, un român de 24 de ani, HENRI COANDĂ, expunea, la cel de-al doilea Salon aeronautic de la Paris, un avion biplan, cu fuzelajul din lemn fără elice. În realitate, propulsia era asigurată de o elice întubată, realizată sub forma unui compresor. Acesta a fost primul avion cu reacţie din lume. Din păcate, avionul a fost distrus în timpul testelor, la sfârşitul anului 1910. În anii interbelici, Coandă a revenit asupra fenomenului de reacţie, l-a dezvoltat şi a brevetat efectul care îi poartă numele. Este autorul a peste 250 de invenţii şi 700 de brevete şi aplicaţii tehnice. Printre ele se află tunul fără recul montat la bordul unui bombardier Bréguet. Acesta a fost experimentat în Franţa, în primăvara anului 1916. Astăzi, Academia Forţelor Aeriene din Braşov şi cel mai important aeroport al ţării din Bucureşti îi poartă numele.
Născut la Sibiu, HERMANN OBERTH a studiat medicina şi matematica-fizica, susţinând la 18 mai 1923, la Universitatea din Cluj, lucrarea de diplomă cu titlul „Racheta spre spaţiile interplanetare“ – prima confirmare oficială a operei sale de pionierat. Despre această lucrare Wernher von Braun, viitorul său discipol, spunea: „Hermann Oberth descrie detaliile tehnice esenţiale ale rachetelor moderne de astăzi, detalii care sunt deseori considerate, de către mulţi autori contemporani drept invenţii ale ultimilor ani“. În 1929, a apărut opera principală a lui Hermann Oberth, intitulată „Căi ale zborului interplanetar“, numită şi „Biblia astronauticii ştiinţifice“, lucrare distinsă cu Premiul internaţional pentru ştiinţa zborurilor interplanetare.
