S-a stins din viaţă comandor în retragere Mariana Drăgescu

Ultima femeie-pilot participantă la cel de-al Doilea Război Mondial, comandor în retragere Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu, pilot în „Escadrila Albă”, s-a stins din viaţă în ziua de 24 martie 2013. Împlinise o sută de ani la 7 septembrie 2012, aniversare cu ocazia căreia ministrul apărării naţionale a avansat-o la gradul de comandor şi a decorat-o cu Emblema „Onoarea Armatei României” cu însemne de pace pentru întreaga activitate şi pentru merite deosebite care au contribuit la ridicarea prestigiului armatei. Aviatorii de astăzi au văzut în ea unul dintre cele mai puternice simboluri ale Aeronauticii Române din perioada interbelică şi din cel de-al Doilea Război Mondial. Născută la 7 septembrie 1912 în Craiova, jud. Dolj, Marie-Ana Drăgescu a urmat cursurile primare şi liceale la Lugoj. S-a înscris şi a frecventat scurt timp Facultatea de Educaţie Fizică, însă a fost nevoită să renunţe deoarece familia nu a putut suporta costurile anilor universitari. Brevetată în 1935 la Şcoala de Aviaţie „Mircea Cantacuzino”, în aceeaşi serie cu Marina Ştirbey şi compozitorul Ionel Fernic, a început să lucreze – după obţinerea brevetului – la Aeroclubul României. În acelaşi timp, şi-a consolidat statutul de aviatoare, perfecţionându-şi arta pilotajului. În 1938, Mariana Drăgescu s-a regăsit printre cele cinci aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre militare. Alături de Irina Burnaia, Marina Ştirbey, Virginia Duţescu şi Nadia Russo, a executat misiuni de transport şi legătură. La începutul anului 1939, Mariana Drăgescu a putut să-şi cumpere avionul mult dorit, un Messerschmitt Me-35B cu motor de 150 CP înmatriculat YR-MAR, avion care, alături de alte avioane particulare, a fost distrus la 4 aprilie 1944, când hangarul în care era adăpostit a fost lovit de primul mare bombardament american asupra Bucureştiului. În acelaşi an a urmat cursurile Şcolii de zbor fără vizibilitate, iar în anul următor pe cele de instructor de zbor. După cum a scris prestigioasa revistă România Aeriană „toate aparatele de şcoală şi turism, existente până atunci în aviaţia noastră civilă figurau în carnetul ei de zbor”. În iunie 1940 a debutat în escadrila sanitară, împreună cu Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. Când România a intrat în război la 22 iunie 1941, escadrila sanitară, botezată atunci Escadrila Albă, de cunoscutul jurnalist şi scriitor Curzio Malaparte, a fost trimisă în zona de operaţii. Rolul aviatoarelor şi aviatorilor din această subunitate aeriană a fost acela de a transporta răniţi din zona frontului la spitalele de campanie sau în ţară. Chiar dacă a fost re-subordonată şi re-dislocată, escadrila a funcţionat până la terminarea războiului, care va surprinde numeroase unităţi româneşti în Slovacia. La bordul avionului său, Mariana Drăgescu a contribuit la salvarea vieţii a peste 1500 de militari. A fost prima româncă care a trecut graniţele Vienei recent cucerită de sovietici. Pentru meritele sale şi contribuţia deosebită la apărarea ţării, Mariana Drăgescu a fost decorată cu numeroase distincţii şi medalii, printre care: Medalia şi Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul „Crucea Regina Maria” cu spade, clasa a III-a, Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, cu prima baretă, clasa „Crucea de Aur”, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. Mariana Drăgescu s-a stins din viaţă, cu aceeaşi modestie cu care a trăit, o viaţă, aşa cum spunea general de flotilă aeriană Ion Dobran, „începută în 1912 în slujba unei idei, zborul, pe care l-a servit cu pasiune în drumul ei spre aştri”. Dumnezeu s-o odihnească în pace!