În perioada 12-14 mai a.c., piloții Escadrilei 53 Vânătoare din cadrul Bazei 86 Aerină de la Borcea, au executat misiuni de realimentare în aer a avioanelor F-16 Fighting Falcon. Operațiunile de realimentare s-au realizat cu un avion cisternă KC-135 Stratotanker, aparținând 100th Air Refueling Wing din cadrul USAFE (United States Air Forces in Europe), avion special destinat pentru realizarea realimentării în aer a avioanelor cu reacție.
Zborurile de realimentare s-au executat la o altitudine de aproximativ 7000-10.000 m. Autonomia de zbor a aeronavelor de luptă F-16 Fighting Falcon este de aproximativ trei ore, iar după realimentarea în aer, proces care durează câteva minute, timpul de zbor crește cu două ore.
Realimentarea în aer este procesul de transfer al combustibilului de aviație dintr-o aeronavă militară special destinată (cunoscută sub denumirea generică de “aeronavă cisternă”) și o altă aeronavă (ex: de luptă, de transport, de control și supraveghere aeriană – AWACS) care are capacitatea de a fi realimentată în aer, pe timpul zborului.
Desfăşurarea unei astfel de operaţiuni implică o sincronizare perfectă, între aeronava care este realimentată, denumită generic “aeronavă primitoare” și aeronava cisternă. Pentru a realiza această sincronizare, “aeronava primitoare” trebuie să se poziţioneze la câţiva metri în spatele aeronavei cisternă şi mai jos decât aceasta și să zboare cu aceeaşi viteză și înălțime pe tot parcursul procesului de transfer al combustibilului. Atât aeronava cisternă cât și aeronava (sau aeronavele) “primitoare” vor zbura în formație standard și vor fi permanent sub controlul și monitorizarea structurilor de dirijare ale traficului aerian, responsabile de controlul și siguranța zborurilor în zona sau ruta respectivă.
Scopul realimentării în aer constă în creșterea razei tactice de acțiune, mărirea timpului de zbor (datorită faptului că aeronava nu mai este nevoită să se întoarcă în bază pentru alimentare), ceea ce conduce la creșterea operativității misiunilor de luptă.
Operațiunea se realizează prin intermediul unui sistem care asigură “cuplarea” aeronavei cisternă cu “aeronava primitoare” și transferul combustibilului.
Sistemul este compus în principal din pompe, conducte rigide (sau flexibile) telescopice aflate la bordul aeronavei cisternă, precum și “prize” (cuple) de admisie a combustibilului dispuse pe aeronavele care sunt realimentate. Un operator aflat la bordul aeronavei cisternă inițiază transferul combustibilului când sunt îndeplinite toate condițiile necesare de siguranță și are aprobarea pilotului “aeronavei primitoare” pentru începerea operațiunii. Pe timpul desfășurării acesteia operatorul trebuie să mențină o legatură radio permanentă, pe o frecvență radio dedicată atât cu pilotul aeronavei care este realimentată cât şi cu echipajul aeronavei cisternă. Acest lucru este necesar pentru a reacționa oportun la orice situație care ar putea periclita operațiunea și ar impune întreruperea transferul combustibilului și “decuplarea” rapidă a celor două aeronave în deplină siguranță.
