În perioada 1950-1955, situaţia artileriei antiaeriene s-a îmbunătăţit, comparativ cu primii ani de după război. Încă din 1951-1952, se aflau în dotare tunuri de calibru 25 mm sovietice, de 37 mm Rheinmetall, de 75 mm Vickers, de 76,2 mm sovietice cu aparat central de tragere PUAZO-2, de 85 mm cu aparat PUAZO-3, de 88 mm Krupp germane şi proiectoare Nedalo de 150 cm germane.

Cu această tehnică au fost organizate două corpuri de artilerie antiaeriană a câte cinci regimente şi un regiment de proiectoare, două divizii cu câte două regimente şi un divizion şi două regimente pentru apărarea unor obiective mici.

În anul 1953, au fost înfiinţate noi unităţi, adăugându-se câte două regimente de artilerie antiaeriană la fiecare divizie, două divizioane şi un regiment pentru apărarea unor noi obiective. Tot atunci au luat fiinţă şapte divizioane şi opt baterii de artilerie antiaeriană pentru apărarea unor aerodromuri şi întărirea apărării antiaeriene a unor obiective. De asemenea, continuîndu-se îmbunătăţirea înzestrării trupelor de apărare a teritoriului, a intrat în dotare tunul de calibru 57 mm sovietic cu aparat de conducere a tragerii PUAZO-5.

Trebuie menţionat şi faptul că în 1950, M.St.M. a ordonat înfiinţarea, începând cu 1 aprilie, a poligonului de la Capu Midia, pus în subordinea Centrului de Instrucţie al Artileriei Antiaeriene. Primul comandant al poligonului a fost mr. ing. Constantin Heytmanek. Din 1954, poligonul a devenit unitate militară independentă.