Constituirea Corpului 1 Aerian Român (C.1.A.R.), cu material german în prima parte a anului 1943, marchează un moment de vârf în evoluţia relaţiilor româno-germane în domeniul Aeronauticii. Acţiunea propriu-zisă a fost dinamizată de multiple contacte directe sau prin scrisori între părţile română şi germană la diferite nivele, inclusiv la nivel înalt, şi s-a înscris în ansamblul măsurilor cu privire la reorganizarea şi redotarea Aeronauticii Române după pierderile de la Stalingrad şi Cotul Donului din toamna anului 1942.

C.1.A.R. comandat de gl. de escadră av. Emanoil Ionescu, a fost constituit, încadrat cu personal navigant şi tehnic român, dotat cu material german şi organizat, până la 16 iunie 1943, în zona Tiraspol-Razdelnaia-Odessa, unde s-au constituit şi şcolile de formare a personalului, cu instructori germani.

ÎNTREBUINȚAREA CORPULUI 1 AERIAN ROMÂN

ÎN ANII 1943-1944 PE FRONTUL DE EST

Cu începere de la data de 23 ianuarie 1943, pe zona de operaţii s-a constituit un Grup Mixt de Aviaţie (comandant: cpt. cdor Nicolae Iosifescu), ce a desfăşurat activitate aeriană în zona Donul inferior – Doneţul mijlociu – Isium. Alături de Grupul Mixt de Aviaţie, au rămas pe zona de operaţii majoritatea forţelor de apărare antiaeriană române. Primele acţiuni de luptă ale C.1.A.R. s-au desfăşurat în sprijinul operaţiilor trupelor terestre române şi germane pe fronturile Mius-Doneţ, Nipru-Cotul Niprului, Odessa-Basarabia şi Moldova. De la mijlocul lunii august 1943, C.1.A.R., aflat în subordinea operativă a Flotei 4 Aeriene Germane, dispunea de: 140 de avioane de război, 14 avioane de transport şi legătură, 78 de tunuri antiaeriene.

Activitatea C.1.A.R. în anul 1943 a cuprins mai multe faze, impuse de dinamica acţiunilor terestre şi deplasarea spre vest a operaţiilor. În prima fază, 16 iunie – 31 august 1943, a executat misiuni în zona Taganrog-Voroşilovgrad-Kamensk-Rostov Est-coasta de nord a Mării de Azov. În faza a doua, 1-30 septembrie 1943, acţiunile de luptă ale C.1.A.R. sunt marcate de rapida deplasare a dispozitivului operativ al forţelor germano-române şi aliate spre vest, pe aliniamentul Lacul Molocnoje – Melitopol – Saporoje. Unităţile C.1.A.R. au fost obligate să se disloce şi să acţioneze de pe aerodromuri diferite (Starie Blisnezi, Dniepropetrovsk, Melitopol – aviaţia de vânătoare; Saporoje – aviaţia de bombardament, până la 20 septembrie 1943, apoi de pe terenurile Genişesk, Nikolaev). În faza a treia, 1 octombrie – 31 decembrie 1943, după o scurtă stabilizare a frontului pe aliniamentul Saporoje-Melitopol-lacul Moloknoje, a început bătălia terestră şi aeriană pentru Melitopol şi stepa Nogai.

În ultimele luni ale anului 1943, misiunea C.1.A.R. a fost să sprijine apărarea Armatei 6 Germane şi Armatei 1 Blindate Germane pe Niprul inferior şi în capetele de pod Herson şi Nikopol, precum şi apărarea trupelor româno-germane în zona istmului Perekop-Crimeea, ulterior şi în zona Kerci. Unităţile C.1.A.R. au fost dislocate la Nikolaev, Odessa şi Tiraspol.

Anul 1944 găseşte unităţile C.1.A.R. retrase în sudul Basarabiei şi în Moldova (în martie 1944, partea de est şi nord-est a României a devenit din nou, după aproape trei ani de război, teatru de operaţii militare). La 26 martie 1944, Armata 4 Română a constituit împreună cu Armata 8 Germană, „Gruparea de Armate Wohler“, iar Armata 3 Română şi Armata 6 Germană, „Gruparea de Armate Petre Dumitrescu“. Ambele grupări de armate erau subordonate operativ „Grupului de Armate A“, care, de la 6 aprilie 1944, a căpătat denumirea „Grupul de Armate Ucraina de Sud“. Activitatea aeriană a C.1.A.R. a fost mult diminuată, îndeosebi din cauza indisponibilităţilor.

Centralizat, pe durata unui an (de la 16 iunie 1943 – 16 iunie 1944), aviaţia de vânătoare a executat 6.006 ieşiri de avion; 256 de zile, misiuni; în 70% din totalul zilelor unui an calendaristic, aviaţia de bombardament greu Ju‑88 a lansat 3.742,5 t bombe, aviaţia de bombardament în picaj Ju-87 Stuka 1.841,4 t, aviaţia de asalt Hs-129 1148,8 t. Totalul pierderilor C.1.A.R. în personal, între 16 iunie 1943 şi 16 iunie 1944, s-a ridicat la 84 de oameni, din care 26 de ofiţeri, 32 de subofiţeri, 6 maiştri, 20 de militari-trupă.