După înfrângerea din faţa Moscovei, în anul 1941, Înaltul Comandament German (O.K.W.) a înţeles că acţiunile militare pe frontul germano-sovietic devin de durată. Ca urmare, pentru vara anului 1942, planul de campanie german prevedea, la flancul sudic al acestui front, o amplă ofensivă asupra Caucazului, cu scopul de a ocupa zonele petrolifere Groznîi şi Baku.
În vederea realizării acestui obiectiv, au fost pregătite şi puse în mişcare importante grupuri de armate, cu denumirea generică „A“ (cu lovitura principală pe direcţia Rostov – Groznâi – Baku) şi „B“ (ofensivă pe direcţia Kursk – Stalingrad).
În vara anului 1942, situaţia frontului s-a schimbat atât de mult, încât în zona Stalingrad, devenită de primă importanţă operativă, au fost aduse Armata 4 Tancuri germană (de la Grupul de Armate „A“), Armata 3 Română, cu dispozitivul în Cotul Donului, şi Armata 4 Română în stepa kalmucă, precum şi alte unităţi şi mari unităţi germane cu destinaţie specială. Ca urmare, operaţia Stalingrad a devenit principala operaţie militară la flancul sudic al frontului germano-sovietic şi una dintre cele mai importante din anii celui de-al Doilea Război Mondial. Această operaţie militară, desfăşurată între 17 iulie 1942 şi 2 februarie 1943, a cuprins două perioade distincte. Prima, 17 iulie – 18 noiembrie 1942, s-a constituit într-o operaţie ofensivă de amploare a trupelor germane şi a aliaţilor lor („Operaţia Albastru“).
A doua perioadă, 19 noiembrie 1942 – 2 februarie 1943, a cuprins contraofensiva sovietică, transformată într-o operaţie ofensivă de amploare pe întregul front, de la centrul şi sudul dispozitivului germano-sovietic, cu consecinţe decisive în dinamica celui de-al doilea conflict mondial.
Angajarea Forțelor Aeriene Române pe Frontul de Est în anul 1942 cuprinde următoarele etape:
a) acţiunile militare din Caucaz şi stepa kalmucă, având fazele: 6 august – 16 septembrie 1942; 16 septembrie – 31 decembrie 1942;
b) acţiunile militare din zona Stalingrad şi Cotul Donului, cu fazele: 1-16 septembrie 1942; 16 septembrie – 20 decembrie 1942; 21-31 decembrie 1942.
Această segmentare este legată în primul rând de organizarea comandamentelor şi distribuţia forţelor Aeronauticii funcţie de necesităţi operative, în intervalele respective de timp.
Cât priveşte operaţiunile din zona Stalingrad şi Cotul Donului, acestea au fost executate în perioada 1-16 septembrie 1942 de către G.A.L., cuprinzând în principal unităţi de vânătoare şi bombardament, iar de la 16 septembrie 1942 şi de Aeronautica Armatei 3 Române, cu subordonarea tuturor forţelor Aeronauticii Române Cartierului General al Aerului Român (P.C. Rostov). La 6 septembrie 1942, în baza Ordinului S.M.A. nr. 9423, a fost reînfiinţată G.A.L. (comandant: gl. de escadră av. Ermil Gheorghiu; şef de stat major: cdor av. Vasile Constantinescu), mare unitate operativă, similară celei care a funcţionat în campania anului 1941. Ca element organizatoric nou faţă de anul 1941, Regiunea Aeriană Înaintată se subordona G.A.L., cu toate mijloacele ce urmau să sosească pe zona de operaţii, astfel încât între 1 septembrie 1942 şi 23 august 1944, timp de doi ani, Forțele Aeriene Regale Române se vor afla cu majoritatea forţelor sale în zonele de operaţii militare pe Frontul de Est, unde va dispune de structuri funcţionale, relativ distincte de cele de la apărarea teritoriului şi protecţia litoralului mari
